V alea Jiului este un ținut de legendă, aflat la confluența celor două Jiuri – Rhabon, cum îi spuneau romanii -, numite Jiul de Est (Românesc) și Jiul de Vest (Unguresc), între cele patru masive muntoase, Retezat, Parâng, Șureanu și Vâlcan. Este locul unde, în vremuri geologice, se găsea Marea Sarmatică, din care au provenit Valea și cele două Jiuri.
Despre Masivul Parâng, cu cele trei vârfuri ale sale, Parâng, Cârja și Mândra, legenda spune că un voinic pe numele Parâng s-a îndrăgostit de o fată frumoasă, Mândra, iar tatăl său l-a depărtat de ea aruncându-și Cârja între ei. Locuitorii băștinași din zonă, oameni ai munților, s-au contopit cu coloniști veniți din întreag Imperiul Habsburgic, formând o multiculturalitate în care limba română a constituit liantul de înțelegere și comunicare. Oameni harnici, dar asprii, puternici fizic datorită muncii pe care o făceau, au apreciat dintotdeauna valorile umane, cum ar fi curajul, corectitudinea, altruismul și bărbăția.
Poate și asta să fi fost un imbold, conectat la timpurile moderne, pentru care urmași acestor locuitori, să adere la sporturi ce implică efort fizic și îndrăzneală, cum ar fi luptele, box-ul, sky-ul alpin, vânătoarea, rugby-ul sau fotbalul.
Începuturile școlii superioare la Petroșani datează din anul 1948, când a luat ființă Institutul Cărbunelui, ulterior de Mine. Atunci s-a înființat și echipa de rugby, apoi și alte sporturi, formându-se Clubul Sportiv„Știința”, un adevărat centru de sport universitar de performanță. Astfel, în anii ′60 ÷ ′80, existau 4-5 echipe în primele eșaloane ale țării – rugby, volei, baschet, handbal – și numeroase alte discipline sportive la eșaloanele inferioare, inclusiv fotbalul, care a apărut în 1960. Numeroși componenți ai echipei de rugby au jucat în Naționala României, echipa a fost vicecampioană a țării și de trei ori câștigătoarea Cupei României.
Anii de recesiune de după 1990 au afectat și Clubul Știința Petroșani, o serie de echipe confruntându-se cu lipsa resurselor, alte sporturi dispărând definitiv. Dar mereu a existat un nucleu de cadre didactice, antrenori sau sportivi care au militat pentru ca sportul universitar la Petroșani să nu dispară. O tradiție la care au contribuit generații de sportivi valoroși a putut fi perpetuată, ajungându-se la șapte decenii de existență a ceea ce continua să fie ȘTIINȚA PETROȘANI.
La început a fost rugby-ul…
NĂSCUT LA…125 DE ANI!
Istoricii într-ale sportului spun că jocul cu mingea ovală a apărut din vremuri imemoriale jocul anticilor numit „harapastrum” semănând oarecum cu ceea ce avea să fie mai târziu, jocul de rugby. Egiptenii şi chinezii jucau şi ei un fel de rugby.
Inventatorul rugby-ului este însă considerat William Webb Ellias(foto) de la Colegiul Rugby din Anglia, în anul 1823, un tânăr viitor portar, care, împotriva regulilor fotbalului a luat mingea în braţe, îndreptându-se cu ea spre poarta adversă !
După apariţia primului regulament în 37 de articole (1846), în anul 1880 va lua naştere oficiul „International Rugby Football „Board”. În urmă cu 100 de ani, pe la 1909, studenţii români întorşi din Franţa au adus rugby-ul în ţara noastră, adevăratul act de naştere fiind în anul 1913, la Tenis Club Român. Primul meci va avea loc pe 8 septembrie 1913 între T.C.R. şi Sporting Club. În Valea Jiului apare în vara anului 1919, echipa Minerul Lupeni fiind prima echipă provincială din România.
Încet, încet, rugby-ul pătrunde în cele mai diverse structuri de club, creându-se nuclee puternice pe lângă marile uzine, în rândul armatei şi a unor centre universitare. Astfel, va fi „contaminată” şi stundenţimea de la Petroşani încă de la înfiinţarea Institutului Cărbunelui (1948), activitatea rugby-stică născându-se exact la 125 de ani de la semnarea actului de naştere a acestui sport pe plan mondial !
