Solutii îndrãznete pentru situatii de crizã, asta cautã specialistii prin concursuri de idei de la oameni… S-a plecat de la incredibila solutie a lui Henry Ford care a dublat salarii si a redus timpul de lucru ce a dus la o explozie a productivitãtii. În Valea Jiului, trei personalitãti nu ar aplica aceastã solutie. Doar unul ar face-o si acela e om de afaceri!

Pe site-urile si forumurile diverselor grupuri de specialisti români si strãini a apãrut o dezbatere aprigã pe marginea solutiilor pe timp de crizã, solutii aplicate sectoarelor economice de produse de consum, mai ales ale celor de duratã medie de folosintã. Oamenii de afaceri si compartimentele de productie-marketing-resursa umanã cautã cu febrilitate si gãsesc, chiar prin concursuri de idei ale nespecialistilor.

Acestia stiu cã  succesul sau esecul unei afaceri poate depinde de o singurã decizie îndrãzneatã. Ca urmare, s-a scormonit prin istorie dupã cele mai inteligente decizii de business luate vreodatã si a fost dat printre câstigãtori pe Henry Ford, americanul care a revolutionat industria auto la începutul secolului 20, conform Business Insider.

Cea mai inteligentã decizie executivã pe timp de crizã

Când Compania sa o luase la vale intrând într-o crizã accentuatã, Henry Ford a luat o decizie incredibilã. În 1914, acesta a dublat salariile mucitorilor fatã de companiile concurente, la 5 dolari pe zi. Ford credea cã prin ridicarea plãtii muncitorilor, acestia ar fi mai fericiti si mai rapizi si mai eficienti la locul de muncã. Efectele deciziei au fost o crestere majorã a productivitãtii.

1-1 Balaji Viswanathan, utilizator al retelei forumiste Quora, care l-a dat drept câstigãtor pe Henry Ford, argumenteazã de ce mãsura lui Ford a fost la vremea respectivã cea mai inteligentã decizie executivã luatã vreodatã.   Cu salarii duble, rata de fluctuatie a personalului a scãzut considerabil, costurile cu instruirea personalului s-au redus semnificativ, iar cei mai buni oameni au continuat sã lucreze în companie.

Rata de fluctuatie a personalului era atât de mare, încât Ford trebuia sã angajeze 60.000 de persoane, ca sã reuseasca sa rãmânã macar cu 10.000. Dupã decizia lui Ford, fluctuatia a scãzut aproape de zero. La nivel de PR, decizia a avut un impact urias: absenteismul a foat aproape eliminat pentru cã existau motive puternice pentru a veni la muncã, iar nivelul de pregãtire al persoanelor care îsi depuneau CV-urile pentru un loc de muncã la Ford a crescut.  Rezultatele finale au fost o explozie a productivitãtii si începutul unei noi clase de mijloc care îsi permitea sã cumpere automobilele pe care

le producea compania.

Cei patru care-si definesc locul pe lume

Am întrebat patru personalitãti ale Vãii Jiului, din diverse domenii, dacã ar avea o firmã, de obiecte de medie folosintã, care ar intra în declin, ca mãsurã de redresare si revigorare a productiei ar mãri salariile si ar micsoara, chiar foarte putin, timpul de lucru? Rãspunsurile date i-au definit pe cei patru intervievati.

Emil Pãrãu, om de afaceri, Lupeni.”Cum poti sã faci asa ceva?! Sigur, as lua în calcul piata, pretul de desfacere si în cel mai rãu caz sã mã modelez dupã toate acestea. Da, se poate cu acelasi fond de salarii sã lucrez cu oameni mai putini, dar bine pregãtiti, seriosi si eficienti si mult mai bine plãtiti. Fiind motivati serios, se poate! Conditia este sã am piatã de desfacere. Dar timpul de lucru nu l-as reduce, e prea mare

riscul. Sigur, depinde si de domeniul de activitate. Mai este un lucru ce poate fi determinant –  mentalitatea  în ce priveste munca, în general. Este foarte important sã ai un nucleu, de oameni vorbesc, de bazã”.

Ion Barbu, grafician, artist de renume national si international, din Petrila, cel care a initiat o actiune de salvare a orasului lui Ion D. Sîrbu, coorganizator  al Atelierului international al arhitectilor pentru regenerare urbanã – Petrila. ”Mãi, da ce probleme îmi dai?! Eu, care mi-am suspendat activitatea firmei, nu mai am probleme de astea. Am devenit cel mai fericit om! Chiar nu mã pricep si decât sã spun prostii, mai bine tac. Nu mã prinde pe mine rolul ãsta de om de afaceri. Eu sunt muncitor de înaltã calificare!”

Cristian Resmeritã, deputat PSD de Valea Jiului. ”Dacã as avea o firmã, care ar avea probleme, sigur cã as face orice ca sã o salvez. Nu as avea cum sã cresc salarii si sã scurtez timpul de lucru, dacã ea nu merge! As comunica cu oamenii, pentru cã din punctul meu de vedere comunicarea este esentialã, le-as explica exact cum stau lucrurile si as propune ca pe o perioadã determinatã, de câteva luni, sã muncim mai mult pe bani mai putini, pentru cã nu sunt bani, salvãm firma si apoi lucrurile se vor îndrepta si în privinta salariilor si a mea ca om de afaceri. Vã dati seama cã nici unui patron nu-i este plãcut sã ia mãsuri de genul ãsta, dar realitatea te obligã”.

Costel Avram, director general Apa Serv Petrosani, presedinte PNL Petrila. ”Sincer? Nu as lua asemenea mãsuri! De exemplu în situatia de la Apa Serv, dacã ar fi afacerea mea, ca manager, as aplica fãrã ezitare politica tarifarã stabilitã. Dar fiind si politician, trebuie sã tin seama de mai multi factori, în special de cel social si asta îngreuneazã lucrurile. Vã dau exemplul Japoniei de dupã rãzboi, pentru cã tot vorbim de solutii

în situatii de crizã. Acolo oamenii erau plãtiti pentru 8 ore si munceau 12 ore si chiar mai mult. De-aia Japonia este unde este pentru cã acest spirit s-a pãstrat si el poate fi activat oricând. Noi suntem în România si se stie cã românul, dacã poate, si s-a dovedit cã poate, sã nu respecte nici orele plãtite bine sau rãu, se fofileazã si apoi se si laudã cum a pãcãlit sefii. Vorbesc de cazurile în care firma îsi respectã contractele cu angajatii”.

Cele patru rãspunsuri aratã exact tipologia fiecãruia. De aceea doar Emil Pãrãu este om de afaceri, iar Cristian Resmeritã – politician, Cotel Avram – un amestec de bun organizator, manager si politician, iar Ion Barbu – un artist complex… Iar, Henry Ford – a rãmas în istorie si ESTE.

Ileana Firtulescu