Concluziile workshopului pot salva Valea Jiului! Cine le aplicã?

8Au fost date solutii si aplicarea lor pentru salvarea Vãii Jiului! Concluziile si propunerile specialistilor din România, aflati la Petrosani, la workshopul din 18 – 19 aprilie au fost redactate de doi profesori de la Universitatea Petrosani si pot fi SOLU?IA, doar sã se doreascã… politic.

Concluziile si propunerile care s-au desprins în urma sesiunii de lucru care a avut loc la Petrosani în 18 – 19 aprilie 2013, pentru obtinerea de informatii si solutii privind cãile si modalitãtile prin care mineritul ar putea contribui la dezvoltarea durabilã a României, au fost redactate de doi profesori de la Universitatea Petrosani.

De precizat cã la respectivul workshop au participat Universitatea din Petrosani, Universitatea de Petrol si Gaze din Ploiesti, INSEMEX Petrosani, ICPM Petrosani, ICSITPML Craiova, Comitetul National Român al Consiliului Mondial al Energiei, Societatea Nationalã de Închideri de Mine Valea Jiului Petrosani, Societatea Nationalã a Huilei Petrosani, Fundatia pentru Dezvoltare Bazatã pe Cunoastere, Academia de Stiinte Tehnice din România, Academia Oamenilor de Stiintã din România si Inspectoratul Judetean de Politie Hunedoara, dar si reprezentanti din Ministerul Energiei si cel al Economiei. Solutiile au fost date de specialisti, sunt optimiste si viabile. Asteptãm decizia politicã! Redãm mai jos o parte a acestor concluzii si propuneri, cele care privesc în mod direct salvarea Vãii Jiului – solutii si metode de aplicare a acestora.

——————-

CONCLUZII SI PROPUNERI

WORKSHOP

,,EXPLOATAREA  RESURSELOR MINERALE CONVENTIONALE  DIN ROMÂNIA ÎN  CONTEXTUL DEZVOLTÃRII  DURABILE”,  PETROSANI – ROMÂNIA, 18-19 APRILIE 2013

Concluziile si propunerile reiesite în urma dezbaterilor sunt sintetizate în cele ce urmeazã.

I) EXPLOATAREA SI VALORIFICAREA RESURSELOR MINERALE UTILE, ÎN GENERAL, ÎN CONTEXTUL DEZVOLTÃRII DURABILE

8-1Exploatarea resurselor minerale utile din România poate fi un motor de crestere economicã a României si de iesire din crizã numai dacã se gãsesc cãile politice si administrative necesare pentru ca aceste resurse sã fie extrase în interes national. Mai mult decât atât, putem vorbi de relansarea industriei miniere, ca motor al dezvoltãrii economice, doar în conditiile în care industria minierã stã la baza altor industrii consumatoare de produse minerale si energetice, pentru a creste gradul de prelucrare si valoarea adãugatã a acestora.

Principalele concluzii, idei si propuneri sunt:

l Necesitatea implicãrii mai active a statului Român în exploatarea resurselor minerale. Se apreciazã ca trebuie regânditã legislatia, în asa fel ca resursele minerale, terenurile de la suprafatã s.a. sã se constituie în capital, ca participatie a statului român în diferite asocieri cu investitorii privati.

l Se considerã necesarã reînfiintarea unui Departament în cadrul Ministerului Economiei care sã se ocupe de gestionarea exploatãrii si valorificãrii superioare a resurselor minerale utile. Aceastã decizie ar fi si un semnal pentru investitori cã existã o strategie de exploatare a resurselor minerale utile în România.

l Analiza contractelor de privatizare a companiilor si de concesionare a zãcãmintelor de resurse naturale, în vederea cuantificãrii pierderilor produse poporului român, dentificarea reprezentantilor statului, si nu numai, vinovati de atingerea intereselor nationale si tragerea lor la rãspundere, pe mãsura pagubelor produse. Identificarea modalitãtilor legale de denuntare si/sau renegociere a clauzelor contractule sau a contractelor în integralitatea lor care contravin interesului statului român, pentru repunerea în drepturi a interesului national. Cresterea gradului de transparentã prin publicarea contractelor si a clauzelor contractuale (pentru cele în curs si cele noi) în integralitatea lor, pentru a fi supuse spre analizã cetãtenilor români, proprietarii de drept ai avutiei nationale.

l Schimbarea legislatiei în sensul flexibilizãrii redeventelor si a taxelor legate de resursele naturale, în favoarea statului român (de exemplu: o redeventã mai redusã pe o perioadã de recuperare a investitiei si o redeventã de 80%  pe restul perioadei de exploatare).

l Înfiintarea unui fond de stabilizare (care poate fi un instrument de macrostabilitate), dupã modelul Norvegiei – care a ajuns la 50% din PIB – si a altor state, alimentat cu resurse financiare provenite din valorificarea zãcãmintelor de resurse naturale, cu rolul de a diminua din impactul fluctuatiile preturilor pe piata resurselor si din care se pot extrage cote bine reglementate pentru sãnãtate, educatie si infrastructurã.

l Înfiintarea unui oficiu de contabilizare a investitiilor, cheltuielilor si veniturilor din domeniul resurselor, în vederea stabilirii produsului national net ecologic – care poate fi si un indicator economic al unei „dezvoltãri durabile” (de exemplu: PIB-ul poate creste, iar PNNE poate scãdea – ceea ce indicã o crestere economicã falsã).

l Modificarea legislatiei în sensul unei retribuiri stimulative a persoanelor implicate în procesul de  gestionare a resurselor naturale si cresterea la nivel descurajant a pedepselor, pe mãsura prejudiciilor aduse interesului national, si formarea de mecanisme de recuperare a pagubelor produse.

l Crearea unor mecanisme care sã elimine firmele intermediare de „consultantã” de la negocierea contractelor dintre statul român si companiile miniere strãine (care, cel mai adesea, sunt suspectate de coruptie internationalã.

l Încurajarea capitalistilor autohtoni pentru a investi în domeniul exploatãrii si valorificãrii resurselor nationale (în acest fel sunt sanse mai mari ca profitul sã rãmânã în tarã!).

l Luarea  mãsurilor necesare pentru formarea de specialisti, atât cu studii superioare cât si cu studii medii, în domeniul exploatãrii si valorificãrii resurselor minerale utile, într-un numãr suficient, cerut de piata muncii, chiar în conditiile în care activitatea minierã în România s-a redus foarte mult, întrucât s-a constatat ca exista o penurie de cadre corespunzãtor calificate.

l Sustinerea formãrii specialistilor cu studii universitare în domeniul extragerii si valorificãrii resurselor prin introducerea obligativitãtii companiilor, ce desfãsoarã acest obiect de activitate, de a avea în structura de personal, cel putin a unui astfel de specialist cu normã întreagã.

l Revigorarea cercetãrii prin stimularea universitãtilor de profil din România de a se implica mai activ în activitatea de cercetarea din acest domeniu. S-a constatat ca activitatea de cercetare în domeniul extragerii resurselor minerale utile s-a diminuat considerabil datoritã „privatizãrii” institutelor de cercetare-proiectare din domeniu. Noii patroni s-au limitat la schimbarea destinatiei terenurilor si a clãdirilor existente în patrimoniul acestor institute.

l Stimularea investitiilor în domeniul industriilor de prelucrare a resurselor minerale si energetice (de exemplu: metalurgia neferoaselor s.a.), pentru a creste valoarea adãugatã a acestor produse.

l S-a evidentiat faptul cã nu întotdeauna proiectarea si realizarea închiderii minelor a fost gânditã într-un mod responsabil, în sensul redeschiderii eficiente a acestora sau pentru recuperarea unor resurse auxiliare.

l În România, ca si în multe alte tãri, lipseste o strategie nationalã privind baza de materii prime minerale. Realizarea unei prognoze pe termen lung in conditiile

noastre nu se poate face decât printr-o Hotãrâre la nivelul Guvernului si cu sprijinul lui.

l Sã se înfiinteze un „Consiliu Stiintific Consultativ pe probleme de minerit si energie” la nivel national, care sã functioneze pe lângã Ministerul Economiei,

în competenta cãruia sã intre discutarea problemelor strategice ale dezvoltãrii mineritului si energeticii si analiza proiectelor de  legi si a hotãrârilor privind industriile  minierã si energeticã. Consiliul va avea menirea de a contribui la sustinerea ministerului în analiza si luarea deciziilor în marile probleme de valorificare a resurselor minerale si energetice ale tãrii. Din consiliu ar urma sã facã parte cei mai reprezentativi specialisti din învãtãmântul superior,

cercetare si productie.

l Consiliul Stiintific Consultativ pe probleme de minerit si energie ar trebui sã întocmeascã si sã determine:

– Prognoza de dezvoltare a Complexului de materii prime minerale (CMM),  între care si prognoza scenariilor

defavorabile;

– Nevoile mondiale de diferite materii prime minerale;

– Influenta CMM asupra mediului înconjurãtor;

– Deficitul de resurse minerale primare, între care si de apã;

– Efectuarea unui audit economic al întreprinderilor miniere si energetice;

– Asigurarea cu informatii privind realizãrile mondiale;

– Promovarea noilor tehnologii – principala fortã de evolutie a CMM si a energeticii.

II) EXPLOATAREA

SI VALORIFICAREA CÃRBUNILOR

ENERGETICI

Principalele concluzii, idei si propuneri sunt:

l Finalizarea organizãrii complexelor energetice Paroseni si Mintia. Pentru supravietuirea acestora pe piata energeticã se  apreciazã ca necesar ca aceste centrale (si toate celelalte termocentrale din România, care functioneazã pe cãrbune) sã vândã energie într-un mixt cu energia produsã de hidrocentrale si centralele nucleare, pentru diminuarea pretului de livrare. Mentinerea vietii sociale în Valea Jiului este dependentã de existenta mineritului carbonifer. Restrângerea activitãtii miniere a condus la depopularea zonei. Pentru asigurarea vietii sociale, alãturi de alte solutii (ecoturism, activitãti de interes local si regional) se apreciazã ca necesarã asigurarea unei

activitãti miniere pentru realizarea unei productii de 3 milioane de tone de cãrbune/an.

l Pentru sustinerea mineritului din Valea Jiului, se propune încã o solutie, si anume  de crestere a capacitãtii de productie energeticã a termocentralei Paroseni (prin construirea unui grup energetic suplimentar, de cca. 300MW, în sistem de cogenerare, energie electricã si agent termic, în cadrul unei „conurbatii” dependentã de sistemul de termoficare)  care sã consume o capacitate de productie anualã de cca. 3 milioane de tone de huilã, realizatã din minele din Valea Jiului. Acestea urmând sã furnizeze cãrbune doar pentru termocentrala Paroseni, care îndeplineste toate conditiile impuse de mediu si din punct al randamentului de ardere a cãrbunelui (actualul grup energetic fiind modernizat).

De asemenea, transportul cãrbunelui de la minele active la Paroseni este mult mai ieftin decât pânã la Mintia. Mai mult decât atât, gazul metan din minele de cãrbune active si închise corespunzãtor se poate constitui în sursã energeticã suplimentarã pentru aceastã termocentralã (si poate reduce costul curentului electric).

l Varianta de crestere a capacitãtii termocentralei Paroseni este mai avantajoasã, în contextul economico-social din tara noastrã si pentru Valea Jiului, decât varianta de retehnologizare a termocentralei Mintia, întrucât: actualul grup energetic de la Paroseni este modernizat si este implementat programul de desulfurare; se reduc investitiile, deoarece termocentrala Mintia este neretehnologizatã si dispune de utilaje si echipamente rusesti, depãsite tehnologic si cu randamente reduse, care necesitã modernizãri si

reabilitãri tehnice; se reduc costurile prin eliminarea transportului cãrbunelui; se pot creste randamentele prin prepararea cãrbunelui. Adoptarea acestei variante necesitã o decizie politica

l Este necesarã retehnologizarea minelor active din Valea Jiului pentru cresterea productivitãtii muncii, în asa fel încât cu maxim 8000 de angajati sã se poatã produce cca. 3 milioane de tone de cãrbune pe an.

l Îmbunãtãtirea calitãtii cãrbunilor energetici, prin reconsiderarea proceselor de preparare a acestora, poate contribui la reducerea costului energiei electrice (se va elimina transportul sterilului pânã la termocentralã, va creste

puterea calorificã  etc.)

l Optiunea pentru producerea energiei electrice prin arderea unui cãrbune de slabã calitate, cu continut ridicat de cenusã – asa cum se procedeazã în prezent – genereazã poluare (prin uriasele depozite de cenusi produse si prin trimiterea în atmosferã de substante nocive, produse la ardere) si este ineficientã din punct de vedere economic. Fiecare procent de cenusã în plus în cãrbunele supus arderii are urmãtoarele efecte negative: determinã o pierdere de putere caloricã de 0,1-0,15kcal/kg, necesitã arderea a 0,5kg de cãrbune în plus pentru producerea fiecãrui kWh, determinã o pierdere de masã combustibilã ca urmare a arderii incomplete, implicã cresterea cu 0,13% a consumului de energie electricã pentru nevoile interne ale termocentralei, necesitã un mare numãr de ore suplimentare pentru repararea agregatelor, determinã cresterea cheltuielilor capitale pentru achizitionarea de dispozitive suplimentare necesare „gospodãririi” cantitãtilor imense de cenusã rezultatã la ardere, determinã o crestere co 0,6-1,5% a consumului de combustibil de amorsare pe unitatea de masã de cãrbune aprins.

l Asa cum demonstreazã experienta tãrilor mari producãtoare de energie pe baza activitãtii termocentralelor, este indubitabil mai rentabilã arderea unui cãrbune de bunã calitate, obtinut în urma preparãrii.

l Compararea pretului energiei si efectul de serã produse în urma arderii cãrbunilor, cu cele generate de sursele nucleare sau neconventionale (fotovoltaice) este falsã atâta timp cât nu se socotesc cheltuielile cu stocarea deseurilor nucleare, cu riscul generat de avarierea centralelor nucleare, cheltuielile si efectele asupra mediului generate de exploatarea unor componente utilizate la echipamentele energetice neconventionale etc.

l Valorificarea gazului metan din zãcãmintele de cãrbuni din Valea Jiului (în special a celor închise). În acest sens, proiectarea închiderii minelor trebuie sã tinã seama de extragerea gazului metan (de exemplu: sã fie mentinutã în subteran coloana de aer comprimat, drept cale pentru evacuarea gazului metan). Poate fi una din cãile de reducere a costului de exploatare a cãrbunelui.

l Se remarcã o slabã colaborare dintre unitãtile miniere din Valea Jiului si specialistii din cadrul Universitãtii din Petrosani. În acest sens, se impune gãsirea de cãi de stimulare a implicãrii specialistilor de la UP în activitatea acestor unitãti miniere.

l Dezvoltarea mineritului din Muntii Apuseni, mare consumator de energie, mai ales prin activitãtile de preparare si prelucrare metalurgicã a minereurilor si respectiv a

concentratelor de minereu, ar putea ajuta la dezvoltarea surselor si capacitãtilor de energie electricã, în favoarea celor doua termocentrale de la Paroseni si Mintia.

l Mobilizarea autoritãtilor locale din Valea Jiului pentru constituirea unei „conurbatii”. Avantajul este dezvoltarea unor proiecte comune (publice si industriale), pentru atragerea de investitii europene si din alte surse. Aceastã idee este sprijinitã de existenta unei  populatii de cca.120 de mii de locuitori –  mai mult de un sfert din populatia judetului Hunedoara -, concentratã pe o suprafatã relativ redusã. (…..)

Document realizat de:  Prof. univ. Nicolae Ilias,  Prof. univ. Ilie Onica

——————-

Pentru tot ceea ce spun specialistii în acest document este nevoie de multã muncã, dar mai ales de decizie politicã. Greu de crezut cã în afarã de cercetãtorii si

specialistii în energie si minerit, care si-au fãcut treaba, se gãseste cineva ca sã continue respectiv sã aplice toate aceste propuneri. Se va invoca, din nou, lipsa banilor…

Ileana Firtulescu