Complexul Energetic Hunedoara nu apare cu niciun aport în Sistemul Energetic National. Dovadã stã un document al Guvernului României. În sedinta de Guvern de sãptãmâna trecutã, executivul a aprobat un proiect de hotãrâre privind aprobarea Studiului de fundamentare pentru Centrala hidroelectricã cu acumulare prin pompaj Tarnita-Lãpustesti.
În document se face referire la Sistemul Energetic National, iar Complexul Energetic Hunedoara este total inexistent, asta în conditiile în care, la nivel teoretic, se vorbeste de importanta societãtii energetice în SEN. Ba mai mult, în acest context, în urmã cu doi ani, Guvernul a aprobat un ajutor pentru CEH.
„Capacitatea instalatã în SEN se prezintã astfel: SC Hidroelectrica SÃ are o capacitate instalatã de 6444 MW, dar poate miza pe o medie de 2.000 MW, asigurând 25-30% din productia de energie electricã anualã, precum si asigurarea serviciilor de sistem, în procent de 80-85%. Complexul Energetic Oltenia, cu o putere instalatã de 3240 MW, poate produce la vârf, în conditii ideale, 3000 MW, dar are o capacitate medie si constantã care se situeazã undeva la 1650-1700 MW. Compania SC Nuclearelectrica SÃ, cu o putere instalatã de 1400 MW, în douã unitãti nucleare, este producãtorul cu cea mai mare constantã în exploatare. Producãtorii de energie regenerabilã eolianã, solarã, biomasã si din microhidrocentrale, au ajuns la o capacitate de 5.000 MW. Procentual, energia regenerabilã are un aport mediu anual de circa 10-15 % în totalul energiei electrice produse în România. Cele douã centrale apartinând celor doi producãtori de gaz natural, Romgaz si Petrom respectiv centralele de la Iernut si de la Brazi, contribuie si ele cu circa 400 MW, respectiv 800 MW, la capacitatea instalatã în sistemul energetic. La acestea se adaugã capacitãtile de productie ale ELCEN si cele câteva centrale termo în cogenerare rãmase în functiune, cu un aport de cca. 3.000 MW. Din puterea totalã brutã disponibilã de cca. 24.500 MW, 3.000 MW sunt nedispecerizabili”, aratã documentul.
Consumul mediul al României oscileazã zilnic între 6.000 si 8.500 de MWh, cu vârfuri de 9.000 de MWh în zilele caniculare de varã si nivelul record de 10.000 MWh în zilele geroase din iarnã (media anului 2017 a fost cca 7.300 MWh).
“Evolutia tehnicã a sectorului energetic în România ar putea fi pusã în dificultate, pe termen mediu si lung, datoritã faptului cã piata de energie electricã este deficitarã din punct de vedere al infrastructurii, neavând capacitãti de stocare a energiei electrice, asa cum are piata gazelor naturale”, mai aratã documentul.
De precizat este si faptul cã Complexul Energetic Hunedoara a fãcut parte din actionariatul de la Hidro Tarnita. Dezvoltarea capacitãtilor de stocare a energiei are un rol-cheie în a permite tarilor UE producerea de energie electricã din surse regenerabile intermitente. Stocarea energiei electrice furnizeazã o mare flexibilitate si echilibrare a retelei, oferind back-up pentru integrarea în SEN a energiilor regenerabile intermitente.
“Pe plan intern, se poate îmbunãtãti gestionarea retelelor de transport si distributie, reducerea costurilor si îmbunãtãtirea eficientei. În acest fel, se poate usura introducerea pe piatã a surselor regenerabile de energie, se accelereazã decarbonizarea retelei de energie electricã, îmbunãtãtirea securitatãtii si eficientei de transport si de distributie a energiei electrice (reducerea fluxurilor în buclã neplanificate, congestie retea, tensiune si variatii de frecventã), stabilizarea pietei prin arbitrajul preturilor pentru energia electricã, garantând în acelasi timp o mai mare securitate a aprovizionãrii cu energie. În Strategia Energeticã a României se mentioneazã ”La nivelul anului 2030 existã si perspectiva altor tehnologii pentru stocarea energiei, dar acestea nu au, în acest moment, suficientã maturitate tehnologicã pentru a fi implementate”. Prin urmare, este obligatorie realizarea unei capacitãti de stocare cu puterea de circa 1.000 MW în CHEAP Tarnita-Lãpustesti care sã poatã interveni în echilibrarea sistemului pe durate cuprinse între 4-6 ore”. Studiile de amplasament si studiile de schemã pentru realizarea unei centrale hidroelectrice cu acumulare prin pompaj în România s-au realizat începând cu anii 70; la vremea respectivã s-a luat în calcul necesitatea acoperirii vârfului de sarcinã, cresterea continuã a cererii de energie si intrarea în functiune a unitãtilor 1-5 de la CNE Cernavodã, care nu aveau acoperire optimã în consum pentru întreaga perioadã de exploatare de 24 de ore, noaptea consumul fiind mai redus, în medie, cu cca 2500-3000 MW.
Singura solutie viabilã, de mare eficientã o reprezintã construirea în România a unei centrale hidroelectrice cu acumulare prin pompaj de mare cãdere, care pompeazã apã dintr-un rezervor inferior într-un rezervor superior în perioadele de gol de sarcinã (noapte si weekend), consumând prin pompaj energia electricã în exces si genereazã energie electricã în perioadele de vârf de sarcinã, la dispozitia SEN, înlocuind pentru acest serviciu de sistem, centralele electrice pe gaz natural, costisitoare din punct de vedere al combustibilului utilizat si hidrocentralele care produc în bazã”, mai aratã documentul.
Potrivit Guvernului, proiectul CHEAP Tarnita – Lãpustesti este esential În contextul existentei unui portofoliu în crestere continuã cu productie necontrolabilã, care impune instalarea de capacitãti de echilibrare suplimentare, ce vor fi retribuite pe piete de servicii tehnologice de sistem, piete de capacitãti, dar si pe piata de echilibrare. Centrala ar fi un furnizor strategic de servicii energetice/servicii de sistem în partea de nord-vest a României, o zonã cu deficit de generare de energie electricã
Cosmin BACIU
