COMEMORARE LA LIVEZENI/ Emil Florut a intirziat de la CEH, vaduvele au venit de la 700 de km

Au trecut 35 de ani de cand, in 29 noiembrie, la mina Livezeni au pierit, spulberati de explozie, 53 de mineri. Nimeni nu a uitat tragedia, iar vaduvele vin de la sute de kilometri departare cu pomana, in amintirea vremurilor traite aici, in Valea Jiului. Nu la fel fac si cei care conduc acum Complexul Energetic Hunedoara si, chiar daca in curtea minei au fost peste 200 de politicieni si sefi din minerit, directorul general Emil Florut a intarziat peste 20 de minute la ceremonia care nu a inceput fara domnia sa.
Sirena ar fi trebuit sa sune la 10,00 fix, dar au trecut minute bune pana ce la Livezeni si-a facut aparitia directorul general Emil Florut, de la Complexul Energetic Hunedoara. Asta in conditiile in care vaduvele au ajuns din fundul Moldovei, la timp. „Nici nu ma gindesc sa nu mai pot sa vin. Aici vin. Familia mea este aici. De aici am salariul, pensia, painea. Las si copiii si tot acasa si vin aici, ca aici la etajul 5 am stat 21 de ani (n.r dupa moartea sotului, a fost angajata la mina) Am ramas cu trei copii, de la 3 ani pana la clasa a X-a. Nici nu uit nici nu lipsesc!”, a spus Ana Rusu, vaduva unuia dintre cei 53 de morti.
Doamna Ana a putut sa ajunga aici la timp, in timp ce Emil Florut a venit dupa 22 de minute, a parcat in fata adunarii de politicieni si, dupa ce s-a inchinat la icoana Sfintei Varvara, ocrotitoarea minerilor, a tinut sa ne explice ca o astfel de zi este importanta si nu trebuie sa se mai repete in istorie. „Nu pot sa spun altceva decat ca vom face tot posibilul ca asa ceva sa nu se mai intample, aceasta este prima mea preocupare. Este un moment care ma marcheaza si vreau sa il luati ca angajament din partea mea, care am sa fac tot posibilul ca asa ceva sa nu se mai intample”, a spus Emil Florut, directorul general al CEH, dupa ce a pus cateva luminari la troita minerilor.
Cu piosenie, cei prezenti, au asucultat slujba si au depus coroane de flori. Mineritul a fost in Valea Jiului mereu un subiect sensibil, dar oamenii din zona inca mai spera sa nu moara definitiv. „Este o datorie a noastra, a celor care am ramas in Valea Jiului si am lucrat in minerit, sa ii comemoram pe cei care au murit atunci si este o datorie a noastra ca sa fim alaturi sufleteste de cei care au au suferit atunci. Avem dorinta ca acest sacrificiu uman, facut de-a lungul timpului, fara voie, sa nu ramana fara o continuare a acestei activitati miniere, asa incat Valea Jiului sa pastreze vie amintirea celor care au pierit in subteran”, a adaugat si Tiberiu Iacob Ridzi, primarul municipiului Petrosani.
Sunetul sirenei nu anunta niciodata ceva bun si asta o stiu toti cei care au avut acasa pe cineva care a lucrat in mina. „Tatal meu a lucrat ca salvator vreo 12 ani de zile si eu tin minte emotia mamei mele, care toata ziua iesea pe balcon si la Lupeni, cel putin, suna sirena, cand aveau loc evenimente nefericite si mama mea a ramas pur si simplu cu un tic nervos, iesind de fiecare data pe fereastra cand i se parea ca aude ceva”, a adaugat si Cristian Resmerita, deputat de Valea Jiului.

Diana Mitrache