”Asta-i rahat”…

Cum voteaza englezii, care nu stiu ce sunt buletinele de identitate, si romanii rezidenti de peste un an in Marea Britanie este greu de crezut: prin semnarea unui ”convocator” si un formular tip cu care se prezinta la vot. Ciudateniile unui sistem eficient si democratia & onestitatea ca mod de viata …

”Acesta-i rahat” – a fost reactia englezilor la felul cum a fost argumentata in presa lor asa-zisa lovitura de stat din Romania, data de ceea ce cred ei ca este chintesenta democratiei – Parlamentul – prin suspendarea presedintelui. Cei de aici sunt greu de virusat prin media pentru ca nu inghit spuse fara argumente solide, fara logica, bazate pe lipsa informarii cititorilor. Mai precis, englezii, in general, stiu sa citeasca ziarele si sa aprecieze imaginile tv.

Asupra noastra, a romanilor din Redhill, pro si contra presedintelui Traian Basescu, au curs puhoi de intrebari in aceste ultime saptamani. A venit si randul  listelor electorale si a pragului impus pentru demitere. Cine l-a impus? Exista in Constitutie sau lege? Cum sa fie ales un presedinte cu 50% + 1 din participantii la vot si demis cu 50% + 1 din total alegatori ? Noi am fi fost imediat in strada! Asta e incalcare grava a democratiei!! Cum nu sunt reale listele electorale? Etc., etc.

Cei care dezbateau pe acesta tema, a sistemului nostru, a practicilor in alegeri si demiteri au fost (si sunt inca) John Keene, Paul Monticelli, Peter Stevens, Fran Giles, Stuard si Lesley Dimock…, toti recunoscuti ca buni cetateni ai Marii Britanii, oameni de afaceri mici si mijlocii, sau cu ocupatii apreciate in societate.

La englezi lucrurile par ciudate pentru noi, romanii. Ei merg la vot fara a avea buletin de identitate si nimanui nu i-a trecut vreodata prin cap votul multiplu. Cand l-am invocat, au facut ochii mari si au intrebat: ce este votul multiplu? Cetateanului de aici nici nu-i trece prin cap ca s-ar putea frauda alegeri in acest fel si nici ca vreun politician i-ar putea oferi favoruri pentru a face asa ceva.

Pentru a intelege cum se regleaza listele electorale la ei – fara morti sau persoane bolnave mital, fara englezi plecati de multa vreme din tara, dar cu emigranti ca noi care avem drept de vot dupa un an de rezidenta legala – am sa explic cum englezii nu au buletine de identitate si cum semneaza, precum un convocator, participarea la vot.

Pentru a pastra o situatie apropiata de realitate in ceea ce privesc alegatorii, aici se armonizeaza trei intitutii: cei cu National Insurance Number (NIN) – numar unic primit la 16 ani de fiecare persoana din Anglia, folosit cand platesti taxe si impozite sau cand trebuie sa primesti alocatii sau alte asigurari sociale; Home office – un departament guvernamental care se ocupa cu imigrarea si securitatea; iar cea de-a treia este Municipalitatea unde se platesc serviciile de intretinere.

In anul in care au loc alegeri, fiecarui englez – si in cazuri ca al meu cu permis de munca si contribuabil de mai mult de un an – le sunt trimise prin posta formulare care trebuie completate. Acestea constiuie de fapt confirmarea paticiparii la vot, dupa care le trimitem inapoi. Cine nu le completeaza, nu voteaza. E alegerea sa. Se ridica intrebarea: cu ce voteaza englezii daca nu au buletine sau carti de identitate? Dupa ce municipalitatea a primit  formularele cu semnatura alegatorului ca va participa la vot, acestuia i se trimite un alt formular tip cu care se prezinta la vot. Atat. Astfel ei isi verifica si actualizeaza listele electorale apropiindu-se cat mai mult de realitate.

Si ca o curiozitate englezeasca, pentru ca nu au buletine de identitate, ei detin o ”dovada de varsta”, elevii si salariatii legitimatii. Atunci cand doresc sa obtina pasaport sau pentru obtinerea permisului de conducere, englezii se prezinta cu un set de documente printre care si certificatul de nastere. Doritorul completeaza un formular prin care i se cer repere din viata sa, iar daca nici acestea nu li se par convingatoare, este supus si unui interviu.

La preschimbare, mie personal mi s-a parut o situatie hazlie, dar pentru ei este eficienta, verificata. Atunci cand expira pasaportul sau permisul, trebuie trimisa birourilor repective doar o fotografie actuala pe spatele careia semneaza trei martori, fiecare cu statut bine definit in societate. De exemplu sa fie politist, doctor, investitor, profesor etc. Acestia scriu pe dosul fotografiei ca il cunosc pe respectivul, de cand si ca el este cel din foto. Permisul sau pasaportul ii este trimis prin posta solicitantului. Simplu!

 

Si mai este un lucru. Stiti ca in Marea Britanie societatile comerciale de orice tip nu folosesc stampile? Sunt suficiente datele de contact – atentul si eventual semnatura, care uneori poate lipsi. Cel care primeste o adresa oficiala si are cumva dubii, suna la numarul indicat si se convinge. Este o lume aici ce aminteste de simpla strangere de mana in parafarea unei afaceri, strangere care arata greutatea cuvantului dat, al onoarei si al bunului renume la care tine aproape toata lumea.

Anca Maria Balan, corespondenta din Redhill-Londra

2 comentarii la „”Asta-i rahat”…

  • 7 august 2012 la 07:58
    Permalink

    In Anglia da,si probabil in multe alte tari in care nu sunt 90% gunoaie.
    La noi mai greu cu astea.

  • 7 august 2012 la 16:49
    Permalink

    Mijto. N-o sa-i ajungem niciodata.

Comentariile sunt închise.