Popice, sportul campionilor

Jocul de popice are în România un start oficial din 1932, când a fost înfiinţată Federaţia Română de Popice la Cluj. Dar în Valea Jiului acest sport al ”doborâtului de popice” se practica de ceva vreme.
În vara anului 1929, este înfiinţată în cadrul Clubului Sportiv Vulcan (care funcţiona din 1920) secţia de popice. După 1950 documentele vremii consemnează prezenţa echipei de popice Minerul Vulcan în cadrul campionatului regional Hunedoara, având în componenţă angajaţi ai Minei Vulcan, Bela Schuller, Arpad Micloş, Iosif Bloc, Costel Vâlceanu şi Iosif Torok.
Pe data de 1 decembrie 1985 este dată în folosinţă o modernă sală de popice cu patru piste de plastic, astfel echipa fiind întărită cu câţiva jucători de la Minerul Lupeni, Ioan Scorţea şi cu familia Schuller – Bela, Tiberiu Gabriel – , cu Nicolae Bălan, Ioszef Vincze, Petru Petric, Mitică Popa şi Mihai Moţcu.
Progresând an de an, prin seriozitate, dăruire şi dorinţă de afirmare echipa promovează în iulie 1988 în divizia ”A” fiind prima echipă la acest nivel în istoria sportului vulcănean. Apar şi performanţele la nivel naţional, (cu tinerii Ioan Ruge, Marius Gheţea şi Janos Nagy în lot), reuşind clasarea pe locul 2 la perechi. În ediţia 1989 – 1990, Minerul Vulcan urcă pe locul 3 al podiumului, promovând în grupa I  valorică a Campionatului Naţional.
Sezonul 1990-1991 aduce un nou succes, cu un loc patru în  Superliga şi titlul de campioni naţionali la juniori cu Marius Gheţea, Nicolae Lupu, Eugen Nedelcu şi Octavian Sav, Louis Cărare, Cristinel Iancu, Alexandru Deak, Nicolae Golianu şi Vasile Moroşanu în componenţă. Apar şi rezultatele în plan internaţional un loc 5 la CM de la Linz (Austria) la juniori cu Marius Gheţea ca protagonist, o medalie de bronz la Masters Cupa Budapesta (Ungaria) prin Leontin Popp.
Anii de glorie
Sezonul 1991-1992 înseamnă începutul unui şir de succese, Minerul Vulcan dominând practic arena popicelor româneşti. Câştigă titlul naţional atât la seniori cât şi la juniori, urmând din acest moment 6 titluri de campioni naţionali la rând, în perioada 1992-1997.
Sportivii Vulcanului se impun şi pe arena internaţională. Astfel, în octombrie 1992 ocupă locul 6 la Cupa Mondială de la Szeged (Ungaria) cu echipa Gheorghe Silivestru, Leontin Popp, Horea Ardac, Nicolae Lupu, Ioan Bişoc, Marius Gheţea, Eugen Nedelcu şi antrenorul Valeriu Pişcoi. După titlul din 1993, Minerul Vulcan participa la Cupa Mondială de la Plankstadt (Germania) ocupând locul 3 şi medalia de bronz, în echipă fiind acum şi Ioan Grigorescu şi Ilie Băiaş.
Urmează alte titluri naţionale şi participări la Cupele Mondiale: – 1994 Celje (Slovenia) locul 5, 1995 Viena (Austria) locul 3, 1996 Budapesta (Ungaria) locul 3, 1997 Augsberg (Germania) fără participare alături de sportivii enumeraţi mai sus apărând în lot Marius Condurachi, Vasile Poh, Virgil Dorin, Cristi Mocanu.
Au fost rezultate remarcabile, fără îndoială, la care şi-au adus aportul cei care au condus în acei ani, în administraţie sau sindicat, Mina Vulcan: Iosif Drumuş, Petru Costinaş, Victor Bolosin, Alexandru Blaj, Petre Tudor, Gheorghe Frăţilă, Avram Vârjan.
După 1997 odată cu primul val de disponibilizări în minerit, a început şi reculul echipei.
Practic, echipa este desfiinţată în toamna lui 1997, ”meritul” aparţinând noului director al minei, ing. Gheorghe Clipici, care a decis ştergerea din analele sportului Vulcănean. Trebuie menţionat că, în paralel cu echipa masculină de popice, a funcţionat şi cea feminină, vreme de patru campionate la nivelul diviziei ”A” (1993-1997), cu rezultate bune, o echipă antrenată de Elena Ichim, printre componente amintindu-le pe Iuliana Ungureanu, Paula Rădulescu, Rodica Neagoe, Frăguţa Ailincăi, Florentina Vârban, Alina Antohe, Maria Acostoaie.
Ultimul meci al multiplei campioane, IS Câmpia Turzii – Minerul Vulcan, 5116-5384, pe 14 iunie 1997….
GENU TUTU

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.