Paroşeni. O aşezare cu un contur geografic, despre care documentele vremii o indică din anul 1499, locul cu acea câmpie pe malurile Jiului de Vest, ce pare că a împrumutat ceva din răstignirile de piatră a munţilor semeţi din jur, locul cu generaţii de păstori statornici împrăştiaţi de la izvoarele Baleii, Căprişoarei, Valea Lupului şi Morişoara şi pe malul Jiului, până dincolo de Crividia şi Dealu Babii.
Apar acele „sălaşe” caracterizate prin grupuri de case izolate care s-au format din „câmpuri”, precum şi construcţii pastorale situate pe înălţimi, în zona de păşunat. În văile şi luncile ce mărginesc dealurile, prin existenţa unor mici suprafeţe de teren, s-a practicat o agricultură cu caracter local (cartoful, porumbul, zarzavaturile, cerealele).
Paroşeni, Bălioni, Căprişoara, plaiul Sohodolului, Măţeşteni, rămân numele de rezistenţă ale locului. După a doua jumătate a secolului al XIX-lea, pe lângă îndeletnicirile arhaice, o bună parte din populaţia activă se va ocupa cu practicarea mineritului în exploatările miniere din zonă.
În 1857 încep primele exploatări ale cărbunelui în perimetrul minier al Vulcanului, mina va fi închisă în perioada 1931-1951, apoi nevoia tot mai mare de cărbune energetic pentru transportul feroviar şi termocentrala Paroşeni (dată în funcţiune în 1956) impune deschiderea în zonă a noi exploatări miniere.
Astfel, după trei ani de lucrări de amenajare, prospecţiuni, pe data de 7 octombrie 1966 Mina Paroşeni a dat prima tonă de cărbune. A fost anul-de fapt, trei luni-cu o producţie de 12.259 de tone de cărbune extras pentru ca patru ani mai târziu, în 1970, Mina Paroşeni producea 585.000 tone de cărbune!
Este momentul când minerii Paroşeniului, mari iubitori de sport, îşi doresc cu ardoare crearea unei identităţi sportive proprii, precum colegii lor de la Uricani, Lupeni sau Vulcan.
…APOI A FOST SPORTUL!
În anul 1970 exista în fotbalul judeţean (actuala Liga a IV-a Hunedoara) două echipe din Vulcan, Minerul şi Energia Paroşeni, ele aparţinând de Mina Vulcan respectiv Termocentrala Paroşeni.
La început, în primele sezoane, prin campionatul orăşenesc, la nivel de cvasiamatori. Cei de care se leagă începuturile sunt Grigore Popescu (preşedinte), Viorel Moţoc (preşedinte al secţiei fotbal între anii 1970- 1986), Emil Gheţa (membru) şi cel care va fi primul antrenor, Ioan Csucsi, apoi Constantin Acostantinesei şi Ladislau Andrei.
Este perioada de consolidare a asociaţiei sportive, ce mai cuprinde secţiile de handbal, tenis de masă şi şah. Jucând la început într-un campionat între sectoarele minei, pe terenul Termocentralei, Minerul Paroşeni fiind afiliată la F.R.F. începând cu sezonul 1972-1973, în cadrul campionatului municipal Petroşani, printre jucătorii de atunci amintindu-i pe I.Bălan (portar), Iovu, Ivan, Ursa, Gheţa. Echipa se va clasa în acel sezon pe locul 3 în „Municipal”, jucând în continuare la acest nivel până în ediţia 1976-1977, când va ocupa locul 1 (golgeterul echipei fiind Ştefan Frunză), cu următoarea linie de clasament.
Aşadar, un parcurs excelent, cu o singură înfrângere în tot campionatul!
Tot atunci, sub conducerea antrenorului Gheorghe „Pilu” Kotormany, cealaltă echipă a Vulcanului, Minerul, câştigă Campionatul Judeţean (actuala Liga a IV-a)… În prima etapă a debutului Paroşeniului în Campionatul Judeţean (21 august 1977), Autotransport Haţeg – Minerul Paroşeni 4-0, dar în următorul joc pe teren propriu, 5-0 cu Sportul Studenţesc Hunedoara!
Adaptarea a fost mai grea, echipa Minerul Paroşeni a încheiat turul pe locul 12 (din 15 echipe), dar după un retur mai bun, în final locul 10… În sezonul 1978-1979, Minerul Paroşeni este foarte aproape de titlu, încheind la două puncte în spatele liderului final, Explorări Deva!
Genu TUŢU
