Farmacistii, acesti oameni care se întâlnesc zilnic cu sute de bolnavi, toti din diverse medii, pentru cã, dupã ce merg la medici, acestia ajung fãrã exceptii prea multe si la farmacii, sunt si ei în prima linie, însã, fãrã prea mari protectii. Si asta se întâmplã peste tot.
Ce fac ei? Lasã usile deschise, ca sã asigure fluxul de aer proaspãt, si-au delimitat linia de asteptare, lasã câte doi sau trei clienti în interior si poartã mãnusi de cauciuc si mãsti obisnuite. Si asta în conditiile unor aglomeratii crescute mult în ultimul timp.
„Toti ne cer acum, în afara medicamentelor, mãsti, mãnusi, dezinfectant, apã oxigenatã, rivanol si  noi nu le putem oferi nimic. Asta se întâmplã de când a izbucnit epidemia de cu noul coronavirus, cam o lunã de zile. Nu am mai fost deloc aprovizionati deloc în ultima vreme. E o perioadã extrem de grea pentru noi toti. Si noi facem parte din linia I si nimeni nu prea vede asta si toti ne trateazã ca pe niste vânzãtori. Dar si noi suntem la fel de expusi ca si medicii, dar noi am primit, pentru noi, mãnusi si mãsti de protectie. E doar minimul necesar, însã” , a spus Adriana, una dintre sefele de farmacie de la Petrosani. Si acum, aglomeratiile cresc cu fiecare zi în care în fiecare oras s-a instalat panica, odatã cu Ordonantele militare instituite si în România.
În prima zi în care în judetul Hunedoara, prin ordinul prefectului Vasilicã Potecã s-a instituit mãsura prin care oamenii de peste 65 de ani sã aibã prioritate în farmacii, în intervalul orar 11,00 – 13,00, aglomeratia a crescut oarecum. Este, de fapt si intervalul în care aceastã categorie socialã îsi face si cumpãrãturile.
Dar ce au cerut ei, cu precãdere? „Pânã sãptãmâna trecutã, timp de douã sãptãmâni, am avut un val de oameni, toti panicati. Au venit sã cearã medicamente dupã retete minune gãsite pe internet.
Ne-au cerut vitamina C, paracetamol, cam tot ce nu ar trebui sã ia acum. Dar asa au citit ei pe retelele de socializare”, a mai spus Adriana, care a recunoscut, însã, cã întrebãrile zilei sunt: „Aveti mãsti? Dar mãnusi?”.
Farmacistii recunosc cã aceste produse nu erau mai deloc cerute înainte de criza de acum. Nimeni nu avea nevoie de dezinfectant, mãnusi cereau prea putini, iar mãsti doar cei care aveau bolnavi la terapie intensivã, ori în alte sectii din spital si cãutau o protectie în plus. Acesti oameni, însã, nu au mai mult de mãnusi, niste mãsti obisnuite pe care, uneori, le poartã toatã ziua, dezinfectant cât sã se poatã curãta si nelipsitele halate albe. Dar sunt cu totii în prima linie.
Diana Mitrache