Artistii se refugiazã în ateliere. Pandemia încurajeazã creatia

Izolarea la domiciliu pare sã le facã bine artistilor, care se refugiazã acum în ateliere, mai mult ca altã datã. Lucrãri de excepsie ies acum din mâinile lor si, unii dintre ei chiar le fac cunoscute publicului prin intermediul retelelor de socializare. Cum vãd oamenii care surprind frumosul aceste momente, ne spun chiar ei.
Robert Humel, unul dintre cei mai talentati artisti plastici din zona noastrã, ne explicã acum cã pandemia l-a trimis mai des în atelier. A muncit mai mult si de la schite pe hârtii a ajuns chiar la statuete din bronz. Este o perioadã ce s-ar putea numi prolificã. L-am gãsit între desene, tablouri, sculpturi si multã culoare, dar cu gândul la elevii sãi, cãrora le explicã pe WhatsApp ce au de lucru.
„Decizia izolãrii m-a obligat sã lucrez, pentru cã nu am ce altceva sã fac. Sunt foarte necãjit din cauzã cã nu pot activa în domeniul meu principal de activitate, si anume, scoala. Faptul cã sunt blocat în casã nu îmi dã altceva de fãcut decât sã lucrez. Am început pe un colt de birou, cu un portret, din plictisealã. Apoi, altul si altul si le-am postat pe pagina mea de socializare si, de la unul pe zi, am ajuns la douã pe zi si ar putea fi si 10 pe zi, pentru cã nu prea am ce face”, a spus Robert Humel, artist plastic din Petrosani. Dar a fãcut si picturi în ulei, a  remodelat sculpturi în bronz si parcã lucreazã din ce în ce mai mult. Asta, pentru cã a început sã facã mai întâi curãtenie si, dupã ce izolarea la domiciliu s-a prelungit, a continuat cu lucruri mai serioase.
„Mi-am amenajat în garaj un atelier de sculpturã si acolo stau toatã ziua si fac câte ceva. Am început prin a face ordine, dar dupã ce am fãcut ordine în toatã curtea, în toatã casa si nu mai stiu ce sã fac, am  trecut la lucruri serioase, la sculpturã, cã mã tot plângeam cã nu am timp. Acum am timp  mai mult decât mi-as dori. E si un pic deprimant sã stai închis în atelier, dar eu asta  credeam toatã viata cã vreau sã fac. Iatã cã nu e chiar ideal, socializarea îsi are partea ei în viata unui artist. Nu poti sã stai închis într-un turn de fildes si sã lucrezi si sã ignori tot ce se întâmplã în jur”, a adãugat artistul.

Dar creatiile artistului, involuntar parcã, devin triste. Asa le vede cam toatã lumea, desi Robert Humel spune cã nu asta a dorit. De vinã este, însã, însingurarea la care am fost cu totii întorsi fãrã sã vrem.
„E imposibil ca un artist sã nu intre în rezonantã cu ceea ce se întâmplã în jurul lui si arta  lui sã nu fie putin marcatã. Am senzatia cã desenele mele devin din simple figuri umane, inventate, care se cer  singure sã aparã pe hârtie, încep sã capete  un aspect  tot mai tragic, fãrã sã vreau eu asta. E ceva ce vine din subconstient, odatã cu înãsprirea situatiei pe care o vedem cu totii. Eu sunt o fire optimistã si lucrez din plãcerea de a lucra, dar nu sunt rupt de evenimentele din jur. Ele ajung la mine si dacã stau în casã”, sustine Humel.
Nu s-a gândit ce va face cu aceste lucrãri, dar sigur ele vor sta mãrturie vremurilor trãite fãrã precedent în aceste zile.
„Rãmâne sã  vedem câte se vor aduna. Eu încerc sã fac asa un mic album, cu care nu voi face  întocmai o expozitie. Sunt fãcute cu pixul pe hârtie, asa cum am si început si asa vreau sã si continui. Sunt personaje. Nu sunt oameni reali. Chiar mi-a  zis un prieten cã nu prea seamãnã personajul cu el, crezând cã el este. Nici nu am intentionat. Dar poate subconstientul meu scoate acum figuri. E vorba despre un om pe care nu l-am mai vãzut de peste 20 de ani si cumva pãrea cã  seamãnã. O sã adun deci toate aceste schite într-un mic album, pe care sã îl numesc Album de izolare”, a glumit omul de arte Robert Humel.
L-am întrebat pe Robert Humel dacã, acum în aceastã perioadã, s-a gândit si la caricaturi, un domeniu în care mereu a excelat si cu care a fãcut mai multe expozitii gustate de toatã lumea.
„Seriozitatea momentului nu exclude în totalitate gluma. Trebuie privit foarte serios momentul, însã, dar sunt  necesare si momentele de relaxare. Eu mã amuz la  glumele transmise acum pe facebook, cã fac parte din momentul actual. Sã nu uitãm cã noi am trãit în Epoca de aur si singurul lucru care ne mai lumina viata erau glumele la dresa regimului. E normal ca românii se glumeascã la adresa amenintãrii ce ne paste pe toti si sã o privim cu optimism”, a conchis Humel.
Profesorul de arte plastice Robert Humel îsi îndrumã elevii sã fie creativi, le predã de acasã prin mijlocele media si lucreazã. Ce va fi la finalul crizei însã nu a putut nimeni sã prevadã, în acest domeniu poate vom avea revelatii si creatii mai bune.
Diana Mitrache

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.