Capre negre, biciclisti si viata între coridoarele muntilor

La poalele muntilor, prin defileele sãpate de apele ce strãbat Valea Jiului de la Est la Vest, turme masive de capre negre îsi au habitatul.
Pot fi vãzute cu ochiul liber, în zilele cu soare si nu numai, pentru cã ciutele s-au obisnuit cu oamenii, nu se mai tem si apar în golurile alpine, acolo unde soarele încãlzeste zãpada. Oricine trece prin defilee, poate sã le vadã. Sunt locurile în care apar mereu, fãrã sã uite sã vinã acolo.
Turmele cresc vãzând cu ochii si, unul dintre cei care le monitorizaezã permanent este  Vasile Laurentiu Sorin, un pensionar miner, care, zilnic, îsi ia bicicleta, rucsacul în spinare si aparatul foto. Asa a reusit ca, de 10 ani încoace sã stie totul despre habitatul lor, despre turmele ce se înmultesc de la an la an si despre viata lor. Si, fostul miner ne mãrturiseste cã, ciutele par prietenoase mai ales când este singur, de parcã, atunci când mai vine cineva, se tem.
„Pe partea dispre Câmpusel , la Scorota, am întâlnit, în anul acesta, cele mai multe ciupoare de capre negre. Sunt 30 -35 si ce e mai frumos cã stai in târnat, cum spun momârlanii, si te uiti la ele ca la televizor”, spune Vasile Laurentiu Sorin, biciclistul care strãbate zilnic coridoarele muntoase.
Omul, împãrea?ezate fiecare experientã ineditã cu cei de pe retelele de socializare care îl urmãresc si lumea aceasta între munti ne este tuturor dezvãluitã de el. Si el le stie cel mai bine, de ani de zile.

„De 10 ani le urmãresc. Fiul meu Ionut le-a vãzut prima datã si, de atunci, ne-au rãmas ca o parte din familia noastrã. Sunt în aceleasi locuri. Sunt pe, cum le spunem noi, polite si stau acolo si se încãlzesc la soare. În iernile grele, coboarã la noi spre poale, mãnâncã din rugii de mure, cetina de brad, dar anul acesta au noroc, cã e cald”, a mai adãugat minerul pensionar.
Zilnic, din plimbãrile sale, observãm cum caprele se fac mari si locul lor pe pietre este luat de cãprioare si mici cerbi.  „Acum, iarna, ele se adunã în turme mai mari de 16, pânã la 30 de capre. Tapii mai bãtrâni, stau câte doi sau trei, ori chiar solitari, iar caprele fatã câte doi iezi pe an, cam în aprilie. Sunt cele mai frumoase animale, asa gingase. Eu, când le vãd cum stau pe stânci e minunat”, afirmã omul.  Sunt zeci de turme, în toate coridoarele strabatute de apele din Valea Jiului si, din acest an s-a dat voie la vânãtoare. Totusi, pensionarul nostru spune cã tine mereu legãtura cu pãdurarii si, alãturi de cei care se pricep, le  monitorizeazã atent.
„Avem un paznic de vânãtoare cu care vorbesc zilnic si nu am vãzut sã fie vânãtori aici”, a mai adãugat Vasile Laurentiu Sorin. Caprele negre sunt specii rare, dar în zonele Vãii Jiului, în zonele protejate si pânã spre Defileul Jiului, aceste animale au reusit sã îsi refacã habitalele si se înmultesc mereu. Mai sunt câinii sãlbatici care le amenintã, însã, orice împãtimit al muntelui, care are rãbdare sã urce la munte în drumetie, nu trebuie decât sã priveascã în sus, pe coline. De acolo, în zone cu soare, pot fi mereu observate aceste ciute, alãturi de turmele lor, iar iarna acestea sunt si mai spectaculoase.
Diana Mitrache

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.