Dupã cum era de asteptat, sute de cersetori au venit în Petrosani pentru a cere milã de Luminatie. Pentru un vad cât mai bun în cimitir, cersetorii au dus lupte la propriu, iar de la distantã erau „protejati” de capii lor.

Cimitirul Central Petrosani încã de la primele ore ale diminetii s-a umplut de cersetori. Cei care au venit cu noaptea în cap, au prins un loc pe aleea de la intrare unde localnicii sunt tentati sã-si ducã mâna la buzunar fãrã sã-i rogi prea mult. Cei care au venit mai târziu, au fost nevoiti sã umble printre morminte si sã se tinã scai de cei care au venit cu o lumânare la cãpãtâiul celor dragi. Din peisaj n-au lipsit nici cei care conduc retelele de cersetori. Discreti, acestia interveneau ori de câte ori cineva care nu era din grup încerca sã se aseze la cersit în zona pe care ei au pus stãpânire. „De aici mergem la cimitirul de lângã Gutã (n.r. Sãlãtruc-la iesire din Petrosani). Asa a spus boss-ul (n.r. capul retelei de cersetori) pentru cã de acolo am scos multi bani anul trecut. Primim bani de la cei care vin în cimitir dar dacã ne dau de mâncare sau bãuturã, le primim de ochii lumii. Suntem împãrtiti pe zone si nu are voie alt cersetor sã se punã aici. Prima datã îi spunem noi si dacã nu întelege intrã boss-ul pe felie”, ne explicã unul dintre cersetori.

Autoritãtile locale au pus forte de ordine la intrarea în cimitir pentru a preîntâmpina eventuale incidente. „Noi si cu cei de la Politia Localã Petrosani avem grijã sã nu plece la sfârsitul zilei cu florile, sã nu fure din

cimitir. Au intrat multi cersetori si omenii sunt deranjati de ei. Mai rãu este când se îmbatã si fac scandal la morminte. Noi pe acestia îi avem în vedere si-i scoatem repede afarã”, a explicat Istvan Hodos – responsabil Cimitirul Central Petrosani.

Oameni sãrmani printre impostori

Printre impostori s-au aflat si oameni pentru care mila localnicilor înseamnã mult, hrana pentru o sãptãmânã, si au primit cu bucurie orice felie de cozonac.

Nicolae are 41 de ani si nu poate munci. Are o infirmitate care-l tintuieste în scaunul cu rotile. Din cei 270 de lei primiti drept pensie, trebuie sã dea de mâncare familiei. Are 11 guri de hrãnit acasã, iar pomana primitã de 1 noiembrie îi potoleste foamea douã zile. „Nu strig, nu cer si nu stau cu mâna întinsã. Oamenii stiu de ce sunt aici, mã cunosc cã nu sunt prefãcut. Îmi dau ce pot si eu le multumesc si mã rog sã fie pomanã pentru morti. Pensia nu-mi ajunge sã trãiesc o lunã si trebuie sã stau la mila oamenilor. Alt ajutor nu am si din ce în ce mai multi oameni ajung ca mine. Sã trãiascã de pe o zi pe alta”,  spune bãrbatul. Criza i-a împins sã stea cu mâna întinsã si pe cei care nu se gândeau vreodatã cã vor ajunge sã cearã milã. Situatia a fost asemãnãtoare în mai toate cimitirele din Valea Jiului, unde sute de sãrmani îsi vor potoli foamea, cel putin pentru câteva zile, din milostenia localnicilor.

Maximilian Gânju