Imbracat intr-o salopeta veche de miner, in hohote si tinând in maini o lampa veche. Asa am gasit un supravietuitor al exploziei de acum 39 de ani de la mina Livezeni. Si acum, la aproape 4 decenii, nici vaduvele ce veneau an de an la ceremonie, nu au mai ajuns.
Pe Francisc Uszkai l-am gasit ingenunchiat langa troita pe care sunt inscrise numele celor ce au murit atunci si, impreuna cu el, am depanat clipe din acea oribila zi. Ne-a spus ca de 10 ori a trecut moartea pe lânga el, in anii in care a lucrat la mina Livezeni. Acum 39 de ani l-a salvat faptul ca era muncitor si facea mereu ceea ce trebuie. „Sunt supravietuitor al acestei explozii, din care am scapat ca prin urechile acului, plecând de la locul exploziei, dupa materiale. M-a trimis Dumitru Gliga si Stefan Bana. Eram cu doi militari in termen si asta mi-a salvat viata”, a spus Francisc Uszkai, supravietuitor al exploziei de la mina Livezeni, de acum fix 39 de ani.
In 29 noiembrie 1980, in jurul orei 16 si 30 de minute s-a dat alarma. Asa cum au stiut comunistii. Mai mult ca sa ascunda adevarul, insa, atunci, mina a luat viata a 53 de oameni, mineri, militari in termen, ori specialisti in minerit. Atunci au ramas orfani de tata nu mai putin de 75 de copii, iar 15 dintre morti erau militari in termen, pe care regimul comunist ii aducea aici sa scoata carbunele din pamânt. Domnul Francisc, la cei 71 de ani ai sai, isi aminteste de ziua aceea cu lacrimi in ochi. „Suflul exploziei s-a produs când coboram cu colivia materialele de sustinere. Era sa ne arunce in put. Am pus masca de salvare si am iesit afara. De atunci am ramas traumatizat. Am cosmaruri noaptea, sufar cu inima si nu am uitat toata viata mea. Pot sa va spun ca eram foarte speriat si am plecat atunci de la mina Livezeni. Noi am deschis mina de la saparea putului si pâna la explozie, lucram la brigada lui Demeter Augustin. Apoi am trecut la productie ”, mai spune nea’ Francisc.
Pentru cei care au murit atunci, la troita din curtea minei s-au adunat politicienii vremii, iar in memoria lor a avut loc o slujba de pomenire.
Minerii sunt oameni curajosi si, ca toti cei ce intra sau au intrat vreodata sub pamânt, si Francisc Uszkai spune ca nu o data mina l-a pus la gra incercare.
„V-as putea povesti 10 situatii din care am scapat cu viata de la moarte. Am atacat rampa putului la Maleia, spre exemplu, iar atunci o traversa cam de 240 de kg a trecut-glont pe lânga mine, când eram cu pikamerul in mâna. Va dati seama ca de la 500 de metri venea cu viteza si era o lovitura cumplita. S-a aprins podul lânga mine si mi-e rusine sa va spun ce am facut atunci. Apoi am scapat dintr-un alt accident la suitor, când perforam in sus un suitor. Mi-a cazut o piatra mare in cap si m-a dus elicopterul la Timisoara si toata lumea m-a dat mort, dar Dumnezeu mi-a aratat puterea lui. Purtam guler de gips si lumea era socata pe strada ca nea Francisc o murit si e viu pe strazi. Ma ocoleau prin cartier”, povesteste omul.
Ziua de 29 noiembrie este ca o zi de doliu pentru Valea Jiului, pentru ca in 1980, la mina Livezeni, doua explozii succesive in subteran au dus la moartea a 53 de mineri, salvatori minieri ?i militari in termen care lucrau in mina, iar alte 77 de persoane au fost grav ranite.
Prima deflagratie s-a produs seara, când in subteran erau zeci de mineri. La fata locului au venit imediat reprezentantii Combinatului Minier ?i ai statului comunist, care nu declarase oficial gravitatea evenimentului. Salvatorii minieri au intrat in subteran ?i au fost surprin?i de o alta deflagratie la fel de puternica. Explozia din mina Livezeni, din anul 1980, este considerata cel mai cumplit accident produs in minele de carbune din România in ultima jumatate de secol, iar cei prezenti la comemorare inteleg an de an ca toti minerii trebuie sa invete din aceste greseli ale vremii.

Diana Mitrache