Tuti – cãtelusul magistratilor din Petrosani e de negãsit

Magistratii de la Petrosani au rãmas fãrã vedeta lor care le ducea ziarul în fiecare dimineatã. Cãtelusul Tuti e de negãsit de mai bine de o lunã de zile. Cãtelul cârliontat care era îngrijit de magistratii din Petrosani a fost pierdut în judetul Vâlcea, pe data de 4 septembrie dupã ce stãpânul lui s-a dus la tarã, în concediu, si l-a luat si pe el.

Gheorghe Belea, angajat la Parchetul Petrosani, de care patrupedul era atasat spune cã este gata sã ofere chiar si o recompensã celui care i-ar putea spune unde se aflã cãtelusul. „Am mers la tarã în Vâlcea si cum e nedespãrtit de mine, l-am luat si pe el. Pe 4 septembrie ne-am dus sã culegem porumbul, în satul Ocracu, comuna Alunu si ca de obicei Tuti a venit cu mine. Seara n-a mai fost de gãsit. Am fost de douã ori înapoi la Vâlcea, poate l-a vãzut cineva, a auzit ceva. Pânã acum nimic. Era o parte din sufletul meu si nu stiu ce sã mã mai fac. La toti ne este dor de el”, a spus Gheorghe Belea.

Foarte jucãus, patrupedul i-a cucerit imediat pe angajatii institutiei, iar acestia l-au adoptat si-l îngrijeau de aproape zece ani. De atunci, Tuti le întorcea serviciul în fiecare dimineatã si le ducea ziarul de chioscul aflat la câteva strãzi distantã.

S-a aciuat pe lângã Judecãtoria Petrosani, în urmã cu aproape 10 ani, dupã ce stãpâna lui, o bucãtãreasã de la un complex turistic din localitate, nu a mai putut sã-l tinã. Patrupedul era rãsfãtatul magistratilor si i-a salvat viata celui care îl avea în grijã. Între cãtel si angajatul Parchetului care i-a devenit stãpân si prieten, s-a stabilit o legãturã strânsã, încât cei doi nu se despãrteau aproape niciodatã.

„Ne-am salvat viata reciproc. Am mers la tarã, la Vâlcea, si eram lângã un râu pe partea cealaltã iar Tuti a sãrit în apã sã vinã la mine. N-a contat cã apa era mare si valurile uriase. A trebuit sã sar dupã el si sã-l salvez. ªi el mi-a salvat mie viata.

Cineva a dat foc la niste butoaie cu deseuri în fata blocului unde locuiesc, chiar sub geamul meu. Din neglijentã, nu stiu, dar este cert cã era un fum gros si înecãcios. Eu aveam gemul deschis putin si cãtelul a venit din bucãtãrie pânã la mine in dormitor si m-a tras de picioare sã mã trezesc. Era un fum în casã, foarte mult dioxid de carbon si puteam muri”, povestea Gheorghe Belea.

Maximilian Gânju

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.