Momârlanii din Valea Jiului, mai ales cei în vârstã, nu au încredere nici acum în bãnci. Pentru ei, rãmânã „sfântã” rãdãcina prunilor din propria gospodãrie, unde lãditele cu bani sunt atent pitite.

Pentru momârlanii din Valea Jiului cea mai sigurã „bancã” rãmâne prunul din propria ogradã. Multe comori zac ascunse în gospodãriile localnicilor în vârstã, care si acum preferã sã îsi tinã banii la saltea, ori sã ascundã în grajduri sau la rãdãcina prunilor. Nea’ Georghe are 82 de ani si stã pe Valea Parosenilor. De ani de zile e singur, dupã ce sotia i-a murit. Nu se plânge însã de munca din gospodãrie si singurãtatea si-o mai alungã cu câte o mândrutã. Toti vecinii stiu cã îi plac femeile mai tinere, chiar dacã acestea îl mai lasã fãrã produsele din cãmarã sau din frigider. Nu se supãrã el dintr-atât, dar de bani are mare grijã. Si, pentru a nu fi furat chiar de mândrutele lui, i-a pus la adãpost. Nu la bancã, ci i-a îngropat la rãdãcina unui prun din ogradã, pe ce numai el îl stie. Este un obicei al momârlanilor sã îsi îngroape, nu numai mortii, ci si banii în ogradã. Gheorghe Ile, primarul municipiului Vulcan, care este adesea în mijlocul oamenilor, stie despre aceste obiceiuri. „Da, asa este. Momârlanii, mai ales cei bãtrâni si care locuiesc la munte, nu au încredere în bãnci. Le este fricã, de fapt, sã depunã banii la bãnci si, atunci, îi tin sub saltea, ori în lãdite, în grajduri sau îi îngroapã la rãdãcina prunilor. Sapã o groapã de 50 – 60 de centimetri si îi ascund acolo. E, de fapt, la fel ca în zona Bradului, unde asa se îngropa aurul”, povesteste Gheorghe Ile.

Cu sacul de bani la bancã

Edilul vulcãnean spune cã, înainte de a muri, bãtrânii îsi cheamã copiii la ei si le dezvãluie secretul comorii pe care pânã atunci doar îl stie. Rareori se întâmplã ca bãtrânii sã decidã sã îsi depunã averile strânse în timp la bãnci. Gheorghe Ile spune cã a rãmas de notorietate cazul unui momârlan care, prin anii ‘80, s-a dus cu un sac de bani la CEC. Functionara s-a speriat când l-a vãzut si a anuntat politia, dar ulterior s-a dovedit cã erau banii agonisiti de om din vânzarea de brânzã, lapte sau alte produse.

Tot de notorietate este si situatia de acum 6 ani din zona Câmpu lui Neag, când momârlanii si-au vândut terenurile cãtre o firmã austriacã. Au primit nesperat de multi bani si, pânã când autoritãtile i-au convins sã-si depunã banii la bancã, oamenii au beneficiat de protectia politistilor din localitate, care au patrulat des în zonã tocmai pentru ca localnicii sã nu devinã tinta sigurã a hotilor.

Carmen Cosman