Paul Trofin, din clasa a XI-a, admis la mai multe facultãti

Fizica e pasiunea lui si a adus la Petrosani nu mai putin de douã medalii, ultima fiind una de bronz. Este ambitios, pozitiv si foarte curios. De fapt, asa se descrie un fizician desãvârsit.
Paul Trofin este un tânãr de exceptie, care deja a fost admis la mai multe facultãti si se viseazã profesor, unul care sã le insufle studentilor lui pasiunea pentru ceea ce este fizica. „Este a doua medalie pe care o iau acum la fizicã si în clasa a X-a am luat o mentiune de onoare.  Înseamnã foarte mult si le multumesc profesorilor mei pentru suportul pe care mi l-au oferit. Dar, înseamnã foarte mult pentru cã chiar am pus suflet si toti cei pe care i-am gãsit la olimpiadã sunt pasionati, sunt extraordinari”, spune Paul Trofin, medalie de bronz la fizicã, care a gãsit un grup de copii cu care s-a întrecut si a obtinut locul al III-lea în clasamentul national.
Si, dacã alti copii nu au mari pasiuni, ori sunt mãrunte si comune, Paul vrea sã disece totul prin mintea lui, vrea sã vadã cum e lumea fãcutã, în formule matematice si curiozitatea l-a fãcut chiar sã fie un bun autodidact.
„Cred cã fiecare dintre noi vrea sã vadã lumea înconjurãtoare în detaliu, dar nu multi dintre noi îndrãznesc sã îsi punã întrebãrile fundamentale. Niciodatã nu încetez sã întreb si încerc sã aflu un rãspuns”, spune Paul.
Rãspunsuri a cãutat mereu si despre Paul, profesoara lui spune cã a învãtat mult singur.
„Încã din clasa a IX-a avea întrebãri. Începeam cu o problemã de mecanicã si ajungeam la fizica cuanticã si îi spuneam: Paul, unele lucruri nu se pot explica decât dacã, la matematicã, le derivãm. Si, atât de ambitios este si el nici nu poate sã învete dacã nu întelege fenomenul, încât a învãtat, de la sfârsitul clasei a IX-a, derivatele, pe care ei doar îtr-a XI-a le fac si în clasa a X-a  integralele, care se predau într-a XII-a. Dacã mai am un astfel de copil?   Ei bine, nu, desi fiecare e special si ambitios în felul lui, dar nu ca Paul”,  a precizat Daniela Ciontescu, profesoara de fizicã.
Si Paul a confirmat, fãrã sã stie, cât este de unic, atunci când l-am întrebat dacã la olimpiada nationalã colegii lui de la scoalã ar fi fãcut fatã.
„Un alt coleg al meu, ar fi citit subiectele doar. A fost greu, mai greu ca în ceilalti ani si eu nu spun cã ceva este greu, dacã nu chiar e. Punctajul era mic, dar tot am reusit sã iau medalia. Am intrat la Universitatea Babes Bolyai din Cluj, de fapt, sunt admis la toate universitãtile cu nota 10 si mi-as dori sã rãmân profesor universitar în Cluj.  Mi-as dori sã împãrtãsesc pasiunea mea cu ceilalti elevi si as vrea sã devin  profesor universitar”, mai spune Paul.  Paul transpune în formule  matematice totul, de la cãderea  frunzelor, la mersul pe bicicletã  si curiozitatea cu care el  vede lumea l-a dus departe. Vom auzi de el si poate cã el va fi din generatia aia de profesori pe care o asteptãm: un profesor care sã stie sã îsi capaciteze studentii,  cu pasiune.
Diana Mitrache

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.