Dupã plecare, cei care s-au dus sã dea o mânã de ajutor, alimente si dulciuri, auzind de faptul cã o bunicã pensionarã îsi crestea singurã cinci nepoti, au trãit un straniu sentiment cã ei au fost cei ajutati. Tereza Matras, 61 de ani, din Colonia Petrosaniului, le-a demostrat cum necazurile se pot transforma în reusite…
În Colonia Petrosaniului, pe strada Micu Klein, nr. 9, locuieste Tereza Matras, de 61 de ani. Am cunoscut-o zilele trecute când o mânã de oameni, de prin Valea Jiului, care au demostrat cã ”a fi OM” e lucru obisnuit, i-au bãtut la poartã pentru a-i da o mânã de ajutor. Mã asteptam sã vãd o femeie îmbãtrânitã de nevoi mai mult decât de vreme, epuizatã de povara uriasã ce-i apasã umerii. În poarta casei de colonie a iesit o femeie ce pãrea mult mai tânãrã, plinã de energie si cu o atitudine de invidiat fatã de viatã si greutãtile cu care se confruntã.
Este bunica a cinci nepoti… Fiul ei, tatãl copiilor, a lucrat la Mina Livezeni, dar nu a rezistat loviturilor vietii. S-a îmbolnãvit grav. Întâi o hepatitã C, apoi cirozã si în trei ani s-a stins. Anul trecut, la începutul verii l-a îngropat. A rãmas cu nepotii… Mama a patru dintre copii a plecat, prin 1997, în tãri strãine si nimeni nu a mai auzit de ea. A venit o veste prin februarie cã ar fi prin Franta si cã locuieste cu un bãrbat. Mama altui nepot de 14 ani, prima nevastã a fiului sãu, a plecat la rândul ei cu alt bãrbat…
Si-a luat nepotii în plasament
Vãduvã, cu sotul mort, fiul mort si cu cinci nepoti pe capul ei, Tereza Matras a dovedit cã are o minte organizatã, rezolvând metodic fiecare problemã ivitã, iar acolo unde simtea cã este depãsitã de situatie, a gãsit solutii si le-a aplicat.
Si-a luat toti nepotii în plasament, a bãtut cãrare la Primãria Petrosani, Asistenta Socialã si la Organizatia de utilitate publicã CARITAS – Centrul de zi pentru Copii aflati în dificultate si a reusit.
Toti cei cinci nepoti, cu vârste cuprinse între 7 si 14 ani, sunt elevi buni. Asta si pentru cã fetitele – Rodica, Florina si Claudia – sunt în grija voluntarilor de la Caritas, care, dupã orele de curs se ocupã de ele. Fac lectii, deseneazã, citesc sau se joacã învãtând, lucru pe care bunica lor nu l-ar fi putut face.
Timpul necesar pentru dezvoltarea armonioasã a fetitelor nu are, pentru cã treburile dintr-o gospodãrie cu sase persoane, incluzându-se si pe ea, îi ocupã aproape tot timpul si încã i-ar mai trebui ca o zi sã fie cât douã.
”Sunt multumitã. Merg bine cu scoala, iar fetele primesc la Caritas si hranã caldã si supliment, pe lângã faptul cã se joacã si învatã organizat. Bietii, la fel, merg bine. Paul, bãiatul de 13 ani, este la antrenament.
Fiind talentat, Clubul Jiului îi plãteste taxa si îl are ca antrenor pe domnul Florin Moldovan. Sergiu, cel mare, de 14 ani, este în clasa a 10-a la profesionalã si iubeste calculatoarele. Incã nu am reusit sã cumpãrãm unul. Sunt mândrã de ei” – a spus d-na Tereza în timp ce-si plimba privirea, plinã de cãldurã, de la un nepot la altul.
La Caritas, face voluntariat. În mod normal ar trebui sã presteze trei ore pe lunã, curãtenie, dar Tereza Matras si-a oferit serviciile ori de câte ori este nevoie si o face cu plãcere.
N u s-a plâns de bani, desi operatiile costã
Nici de bani nu s-a plâns, desi peretii casei nu arãtau deloc bine, iar apa i-a fost tãiatã prin primãvarã. ”Avem venituri. 14 milioane vechi sunt pensiile de urmas, 4,8 milioane lei de la asistenta tutelarã, 210 mii alocatiile si mai este si pensia mea de 9,5 milioane. Am lucrat si eu la Scoalã, aici în Colonie, ca femeie de serviciu timp de 13 ani. Am avut si apa tãiatã, cã mã mai încurc si eu în prioritãti, dar am plãtit imediat. Ne descurcãm, doar ordinea lasã de dorit într-o casã cu atâtia copii” – spune râzând bunica celor cinci copii scuzându-se necontenit.
Una dintre nepoate, Florina, s-a nãscut cu ”buzã de iepure”, fãrã boltã palatinã si esofag afectat. ”A fãcut trei operatii, chiar astã-varã a fost una. Dar mai trebuie încã una pentru ca reparatia sã fie totalã si sã poatã articula cuvintele în totalitate, pentru cã nu poate pronunta consoanele. O vom face si pe asta si totul va fi bine” – a precizat, plinã de optimism molipsitor, d-na Tereza.
Casa cu douã camere era înghesuitã de paturi si dulapuri, de caiete si cãrti, de desene si culori, pe lângã o pisicã si un cãtel ascultãtor, ce pãrea un mic bibelou, iar pe rafturiler bucãtãriei tronau borcanele cu murãturi, zarzavaturi si dulceturi puse de bunica, pentru iarnã. Cele mici ne-au arãtat desene cu peisaje si animele pe care scria invariabil ”te iubesc”…
Lectia de viatã datã de bunica Tereza
Dupã plecare, cei care s-au dus sã dea ajutor, alimente si dulciuri, auzind de faptul cã o bunicã pensionarã îsi crestea singurã cinci nepoti, au trãit un straniu sentiment cã ei au fost cei ajutati… Tereza Matras nu s-a plâns nici o clipã si cu chipul senin, cu privire hotãrâtã si cu o dorintã uriasã de a se bucura de acesti copii, de iubirea si pretuirea lor, a dat o lectie de viatã plinã de învãtãminte majore. A arãtat cum necazurile se pot transforma în reusite… ”Bogatii” care i-au sãrit în ajutor au înteles cã ajutorul adevãrat pentru bunica Tereza este o cât de mãruntã contributie pentru desãvârsirea nepotilor ei ca oameni, drept pentru care grupul celor sase – Adi Papa, Costel Postolache, Cãtãlin Popa, Doru Sipetan, Mariana Popa, Ioan Rus – au hotãrât ca data viitoare, bãiatul cel mare, Remus, sã primeascã un calculator. Deocamdatã.
Ileana Firtulescu
