Raluca Prelipceanu, salvatorul sfintilor

 

Campania „Premiantii fãrã premii” revine si marcheazã începutul unui nou sezon de  manifestãri publice  dedicate oamenilor din jur care reprezintã  modele si/sau care au influentat viata societãtii românesti. Pentru editia de sâmbãtã vã invitãm sã o cunoasteti pe Raluca Prelipceanu, iconograf, care prin  strãdaniile sale a reusit sã salveze o bisericã veche de peste douã  secole si jumãtate.
Totul a început în urma expozitiei  fotodocumentarã  „Biserici în lacrimi”  realizatã de Raluca Prelipceanu, al cãrei vernisaj a avut loc la Bucuresti si care a permis pentru prima oarã vizualizarea imaginilor din interiorul bisericii Sf. Mihail din satul Vinta de cãtre publicul larg. Aceasta a avut ca efect constituirea unei initiative de salvare a bisericii care se afla pe malul unui lac de steril deversat de exploatarea minierã de cupru CupruMin. A urmat apoi o a doua expozitie „Liturghisiri în adâncuri” dedicatã  exclusiv bisericii  Sf. Mihail din Vinta care a prezentat aproximativ 70 de imagini din lãcasul de cult. La vernisaj,  academicianul Marius Porumb a sugerat redactarea unui memoriu, lucru pe care Raluca Prelipceanu l-a fãcut, iar acesta document a fost însusit si asumat de prof. univ. dr. Ioan Aurel Pop, presedintele Academiei Române si înaintat IPS Dr. Irineu Pop alãturi de o cerere solicitând dreptul de interventie în favoarea Muzeului ASTRA de cãtre doamna Prelipceanu. Atât firma CupruMin, cât si Arhiepiscopia Ortodoxã Românã de Alba-Iulia si-au manifestat disponibilitatea de a colabora împreuna cu Muzeul ASTRA si cu Fundatia ProPatrimoniu pentru ca biserica din Vinta sã nu aibã soarta surorii sale din Geamãna care a fost acoperita de lacul de steril, din ea mai zãrindu-se doar vârful turlei. În urma demersului Ralucãi Prelipceanu, biserica amenintatã de apele iazului de decantare a fost salvatã.
Redãm mai jos comunicatul de presã care a fost remis redactiilor:
„Operatiunea de strãmutare a bisericii Sf. Mihail din satul Vinta comuna Lupsa, de pe Valea Ariesului s-a încheiat la începutul lunii noiembrie. Este prima operatiune de acest gen si de asemenea amploare organizatã în România dupã Revolutia din 1989. Înainte de 1989, inginerul Iordãchescu a efectuat câteva translatãri de biserici, salvându-le astfel din calea drumurilor si a constructiilor lui Nicolae Ceausescu. De asemenea, pentru a salva pictura mãnãstirii Vãcãresti, care urma sã fie demolatã, o echipã aflatã sub coordonarea profesorului Dan Mohanu a procedat la extragerea partialã a  picturii. Bisierica dateazã cu aproximatie din 1760, pe un evangheliar de stranã donat bisericii fiind  marcatã data 1763, iar pe clopotul, turnat special pentru biserica din Vicea, vechea denumire a localitãtii, data 1775. Interesant este faptul cã biserica este de piatrã, doar bolta si turla fiind de lemn, într-o vreme când românii din Transilvania aveau încã interdictie sã construiascã biserici din piatrã, de la distantã parând de lemn. Sãtenii de aici participã în 1784 la rãscoala lui Horea, Closca si Crisan, iar una dintre bãtãlii a fost purtatã chiar aici, în Valea Vintii. Pictura din bisericã, atât cea pe lemn, cât si cea pe zid datând din perioada 1819-1821, date care se pot descifra pe o insciptie din conca abisdei si în pisania din proscomidiar, a fost transportatã în cadrul Complexului Muzeal ASTRA din Sibiu. Pictura atribuitã integral lui Simion Silaghi Sãlãgeanu si unuia dintre fiii sãi, conform insciptiei din proscomidiar pãstreazã încã întregul program iconografic : în sfântul altar, naos si pronaos, asa cum a fost el gândit de zugravul din a doua jumãtate a secolului al XVIII-lea si prima jumãtate a secolului al XIX-lea. Biserica de la Vinta prezintã mai multe caracteristici, dupã cum a subliniat Raluca Prelipceanu în studiile publicate în Tabor si în Caietele de la Putna. Ea prezintã în primul rând douã tipuri de picturã : aproximativ 105 m² picturã pe zid, cât si 103 m² picturã pe lemn, dar si o perspectivã eshatologicã nemaîntâlnitã în alte programe iconografice realizate în aceeasi perioadã, nici mãcar în alte biserici pictate de acelasi zugrav. Cei 24 de bãtrâni din Apocalipsã aduc jertfa tãmâierii, sirul de pe cei doi pereti fiind orientat cãtre ampla scenã a Judecãtii de Apoi. Mesajul transmis astfel este acela cã viata noastrã, a românilor trebuie sã fie orientatã cãtre vesnicie, cãtre întâlnirea cu Hristos în Judecata de Apoi la sfârsitul veacurilor si cãtre  pãmântul cel nou si cerul cel nou care vor urma, împãrãtia ce va sã vie De asemenea, reprezentarea masivã a sfintilor monahi si schimonahi în spatiul sfântului altar, iarãsi nemaîntâlnitã în alt loc si care se datoreazã se pare faptului cã în acea vreme în pesterile din împrejurimi trãiau pustnici. Biserica este spatiul de întâlnire al împãrãtiei pãmântesti cu împãrãtia cereascã si ca atare pictura având preponederent un rol litrugic este menitã sã ne aminteascã cã în timpul Sf. Liturghii alãturi de noi în bisericã sunt prezenti si locuitorii împãrãtiei ceresti: cetele îngeresti si sfintii cãrora suntem chemati sã ne alãturãm, scopul vietii omului fiind îndumnezeirea însãsi pe care o putem dobândi asa cum a fãcut-o Maica Domnului, reprezentatã pe toate cele trei bolti din pronaos, naos si sfântul altar, alãturi de cele trei Persoane ale Sfintei Treimi. Maica Domnului este modelul pe care noi ca si crestini suntem chemati sã îl urmãm, cea care pogororându-se pe sine în rândul robilor, a fost înãltatã la nivelul Sf. Treimi. Chiar dacã pictura este realizatã în stil baroc si întâlnim si  câteva influente ale  picturii occidentale, care pãtrunseserã însã în spatiul ortodox romanesc încã de la inceptul secolului al XV-lea, chiar în Moldova si Tara Româneascã, artistul iconar folosind instrumentele si limbajul iconografic specific perioadei în care a vietuit, aceastã picturã ne permite sã constatãm o continuitate în arta iconograficã de traditie ortodoxã din Transilvania. Scenele prezentate, precum si programul iconografic în sine relevã apartenenta la Ortodoxie, precum si predania neîntreruptã a traditiei iconografice ortodoxe în pictura iconarilor din spatiul transilvãnean în ciuda diverselor presiuni si influente. În amplul  registru al Patimilor lui Hristos care acoperã toti peretii naosului,  chinuitorii poartã hainele vremii, adica cele otomane si cele ale stãpânitorilor austrieci si maghiari, arãtând faptul cã jertfa lui Hristos este mereu actualã, dar amintind în acelasi timp si trecutul zbuciumat al poporului român care a strãbãtut însã vicisitudinile istoriei cu aceeasi seninãtate si demnitate ca si Hristos atunci când este pus pe cruce. Pictura realizatã aici demonstreazã faptul cã maestrul Silaghi Sãlãgeanu, un zugrav originar din Sãlaj, dar stabilit în Abrud,  denumit si zugravul Apusenilor,stãpânea la fel de bine atât tehnica  picturii pe lemn, cât si cea a picturii pe zid, aici de tip frescã.
Operatiunea de strãmutare a fost deosebit de dificilã, necesitând interventia a trei echipe de specialisti : o echipã de specialisti restauratori picturã pe lemn din cadrul Muzeului ASTRA condusã de doamna Geanina Ionescu, director artistic al Muzeului si compusã din opt persoane, care a preluat partea de picturã pe lemn, adicã iconostasul si bolta din naos si cea din pronaos la începutul lunii septembrie, aceasta ajungând în laboratoarele de restaurare de la Muzeul ASTRA si aflându-se în prezent în proces de restaurare. De asemenea, Muzeul ASTRA a trimis la mijlocul lunii august o echipã compusã din patru arhitecti si muzeografi care au efectuat releveele si mãsurãtorile necesare. O altã echipã de restauratori picturã muralã a intervenit pentru extragerea picturii pe zid, aceastã echipã a fost condusã de domnul profesor George Pãunescu, conferentiar la Facultatea de Teologie din Bucuresti si de  domnul Romeo Pãvãloaia, pictor si restaurator si coordonatã administrativ de Raluca Prelipceanu. Activitatea acestei echipe s-a desfasurat pe o perioadã de 3 luni si a fost deosebit de complexã, din cauza metodei aplicate, stacco a masselo, metodã necesarã datoritã tencuielii la piele si a proeminentei anumitor pietre din zidãrie, care se aflau foarte aproape de stratul pictural, riscând deteriorarea lui în cazul aplicãrii altei metode. Metoda aceasta presupune desfacerea pietrelor din zid pânã la nivelul stratului pictural, piatrã cu piatrã si este deosebit de anevoioasã datoritã volumului de muncã fizicã depusã, dar si a pericolului de prãbusire a structurii. Numãrul celor implicati a variat în functie de perioade, santierul traversând din pãcate si perioade de lipsuri financiare când aici au lucrat numai douã persoane si un voluntar. În total, echipa respectivã a avut în componentã opt restauratori, patru  barbati si patru femei, la care s-au adãugat în anumite perioade doi voluntari si sase muncitori necalificati. Aceastã operatiune a început pe 30 iulie si s-a încheiat pe 27 octombrie. Operatiunea de demontare a turlei precum si a componentelor de lemn si zidãrie, a fost încredintatã, la  recomandarea Muzeului ASTRA, firmei GABI Restaurãri SRL din Maramures care a lucrat cu o echipã de sase muncitori în vederea  preluãrii turlei, lespezilor, ferestrelor, usii si a pietrelor din zid. Costurile presupuse de aceastã operatiune au fost acoperite de CupruMin pentru un total de 200.000 RON, de Complexul Muzeul ASTRA în limita a 28.975 RON conform devizului si de Asociatia ROST în limita a 38.835 RON, bani obtinuti de Asociatie din donatii si din vânzarea albumului dedicat bisericii din Vinta. Sumele au fost distribuite în felul urmãtor: 28.975 RON pentru extragerea picturii pe lemn, 122.000 RON pentru demontarea componentelor bisericii, 116.835 RON pentru extragerea picturii murale, intermediar fiind în acest caz firma GABI Restaurãri SRL. Toate sumele includ taxe.
Reconstructia propriu-zisã a bisericii este programatã sã înceapã în primãvara anului 2019 în cadrul Complexului Muzeal ASTRA. Chiar dacã este posibil sã nu fiu implicatã în operatiunea de reconstructie, în caz de nevoie voi pune la dispozitia Muzeului materialele necesare pentru buna desfãsurare a acestei operatiuni. Ne dorim cu totii sã vedem biserica în picioare cât mai curând si ca ea sã semene cât mai mult posibil cu ceea ce a fost cândva”.
Pentru toate acestea, pentru modul în care s-a dedicat tezaurizãrii valorilor românesti, pentru modul în care a ales sã transfere mai departe traditiile autentice ale poporului român, vã propunem sã ne întâlnim cu ea. Sâmbãtã, 02 Martie 2019, ora 11.00, artistul, omul, Raluca Prelipceanu vine la Deva, în Piata Victoriei, la „Premiantii fãrã premii”. Puteti si sunteti rugati sã faceti parte din cei care-i vor multumi prin oferirea unei diplome si a unui buchet de flori tricolor.
Dan Terteci

Advertisements