A împlinit pe 5 ianuarie a.c., vârsta de 67 de ani, Ioan Danciu, un personaj a fotbalului românesc. Motiv pentru care l-am abordat pentru un interviu.
Reporter: La multi ani, Ioane! Hai s-o luãm direct, când te-ai apropiat de fotbal?

Ioan Danciu: Pe la 12 – 13 ani, când pãsteam vaca si eu vroiam sã bat mingea la Petros. Speram sã moarã vaca, sã nu mã mai trimitã cu ea! Apoi în 1966, când la un televizor, ne înghesuiam sã vedem campionatul mondial din Anglia. Dar pentru asta trebuia sã tai lemne, ca sã mã lase la televizor.

Reporter: Ai jucat mai întâi fotbal…

  1. Danciu: Da, eram la juniorii Jiului, cu antrenorul Vasile Lazãr, apoi prof. Gheorghe Irimie m-a luat la Stiinta Petrosani. Am ajuns cu aceastã minunatã echipã la barajul de promovare în divizia ”B” la Cluj.

Reporter: Dupã care?

  1. Danciu: Din cauza unei accidentãri, am renuntat la 21 de ani. Au urmat cursuri de arbitri si mi-au trebuit 17 ani pânã am ajuns în divizia ”A”, urmând toate etapele:

campionat judetean, diviziile ”C” si ”B”. Acum ai relatii, la 21 de ani arbitrezi în prima ligã…

Reporter: Debutul în divizia ”A”?

  1. Danciu: La linie în 1988. Abia în 1990 am primit prima delegare la centru, într-un meci Flacãra Moreni – FC Bihor Oradea, 2 – 2.

Reporter: Vreun meci greu?

  1. Danciu: O – ho, destule! Tin minte un Chimia Rm. Vâlcea – Sportul 30 decembrie, 2 – 3 prin 85 când am dat afarã doi jucãtori de la gazde. Mi-a zis unul dintre ei: ”Dupã ce mi-ai dansat asearã nevasta acum mã mai si elimini”!? Cu o searã înainte, fiind cazat la hotelul Alctus, nimerisem în toiul unei nunti si mã luase o tipã la ”perinita”. Era nevasta ãluia eliminat a doua zi!

Reporter: Bucurii lãsate de fotbal?

  1. Danciu: Am cunoscut multe personalitãti, Eugen Barbu, Marin Preda, Adrian Pãunescu, Nichita Stãnescu, dar si mari nume ale fotbalului mondial: Iasin, Pele, Bobby Charlton, Mazzola. Am vãzut 69 de tãri, am arbitrat la cinci turnee de juniori în Texas, unde am vãzut Southfork, ferma din serialul Dallas si locul unde a fost împuscat Kennedy în 1963. Destul, nu?

Reporter: Despre actualul manageriat în fotbalul românesc?

  1. Danciu: Dintotdeauna a existat spaga si ”protocolul”. Dar ce se întâmplã în ultimii 20 – 30 de ani, e o nenorocire! Mai ales la vârful conducãtorilor, unde toti patronii care intrã în fotbal nu sperã altceva decât sã prindã afaceri.

Reporter: Despre starea fotbalului din Valea Jiului?

  1. Danciu: Ce sã mai spun, am tot spus… Au rãmas orase fãrã echipe – Lupeni, Aninoasa. La Jiul s-a dus totul de râpã. Poate acum, în al 100-lea an de existentã sã se întâmple vreo minune. Fãrã sã supãr pe nimeni, cu atâtea scoli si grupe de fotbal, nu sare nimic deosebit în vedere. Exceptiile numite Rãzvan Oaidã si Alex Mãtan si-au luat zborul ”din fasã”, în rest, nimic… S-au dus vremurile cu generatiile de talent ale lui Lasconi, Henzel, Ghitan, D. Timofte, M. Tudorache, Cioabã, Cristi Florescu, Mircea Popa, …, Popoviciu si altii.

Reporter: Acum, la ceas aniversar, ce-si doreste Ioan Danciu?

  1. Danciu: Liniste, sãnãtate si mai putinã vrajbã între oameni.

A consemnat Genu TUTU