Cu lopeti si târnãcoape, pe un ger cumplit, de nici câinele sã nu îl scoti din casã, doi bãrbati înainteazã pe aleea înzãpezitã si înghetatã a Cimitirului central din Petrosani. Abia s-a  crãpat de ziuã, gerul muscã, zãpada scârtâie si pãmântul abia dacã se lasã crãpat de târnãcop, dar trebuie sã îsi facã datoria.
Asa spune si Nicu, un bãrbat între douã vârste, ajutat de colegul sãu Alin, care, la un simplu calcul în minte ajunge la concluzia cã a îngropat vreo 200 de oameni. Si aproape 30 numai în anul acesta. Si, dacã stãm bine sã ne gândim, de serviciile lor, cã sunt gropari, vom avea nevoie toti.
Sunetul sapei în pãmânt, mirosul de pãmânt proaspãt, tristetea familiei care vine si le aratã celor doi unde sã sape groapa, toate creazã, în cimitir, un peisaj macabru, însã, pe ei nimic nu îi mai impresioneazã. Vin la lucru.
Cimitirul e întesat de cruci, nume de oameni care au trãit aici, dar toti au avut nevoie, dupã ultimul popas, de oameni ca Nicolae si Alin. Cel mai greu, însã, spun ei, e acum, pe ger.
„E foarte frig, dar ne-am obisnuit si trebuie sã facem sã fie bine. Noi suntem angajati la primãrie si trebuie sã ne facem datoria de muncitori, indiferent, cã plouã, cã ninge, cã e ger. Iarna e cel mai greu. Asta pot sã vã zic”, spune Nicolae, gropar în Cimitirul central din Petrosani si Alin, celãlalt  gropar, ne explicã cum e sã îti înghete mâinile pe coada sapei, iar mai apoi, de la efort, sã transpiri, iar afarã sunt minus 20C. „E foarte greu, cã e iarnã, frig si sunt posibilitãti scãzute sã facem o groapã, dar asta e”, spune Alin.
Se pun pe lucru. Iau târnãcopul pe rând. Sunt obisnuiti cu munca grea si spun cã s-au fãcut gropari pentru cã si de ei este nevoie. Si nici nu stiu cât adevãr stã în asta. „Cum mi-a venit ideea? Nu are cine sã facã lucrul acesta si trebuie sã îl facã cineva. Cã nu putem sã îi lãsãm fãrã sã îi înmormântãm. E foarte greu, cã pãmântul e înghetat si dimineata  e foarte, foarte frig”, spune Nicolae.
Dupã ce sapã o bunã parte din groapã, iau o pauzã. Au de mâncare ceva, se scuturã de pãmânt, mãnâncã putin si o iau de la capãt.

Sunt cei care îngroapã oameni si, din prima zi a acestui an au îngropat nu mai putin de 20 de oameni. Când i-am întrebat cui îi sapã acum groapa, habar nu aveau. Stiu doar cã e un om, care are nevoie de serviciile lor.
„Nu stiu ce e, femeie ori bãrbat. Nu ne gândim, dar e un lucru normal si nu ne sperie asta. Fiecare are nevoie si toti am trecut prin asa ceva. Pânã acum, 200 -300 de oameni am îngropat, de când sunt eu gropar”, spune Alin.
„Ne ia cam 3 ore, peste 3 ore, uneori, cã e înghetat pãmântul. Din 31 decembrie, de Revelion, am avut, pânã acum, cam 30 de oameni. Trei sunt joi. Iarna e cea mai grea perioadã si când plouã, cã te udã. Eu sunt de doi ani gropar si pot sã zic cã am ajutat sute de familii”, sustine, între douã runde de sãpat si Nicolae.
Un alt bãrbat degajã de zãpada calea, pentru cã, spune el „Pe aici va trece cortegiul”. Poate cea mai grea muncã o au, în aceste zile, groparii. Si asta, pentru cã pãmântul se lasã greu sãpat, frigul este pãtrunzãtor, iar cei care au necazuri, îsi pun toatã speranta în ei. Le trimit câte ceva de mâncare si, în rest, primesc doar dacã omul e bun si se gândeste la ei. „Doamnã, noi nu cerem nimic de la ei. Avem salar. De mâncare ne aduc, cã ei plãtesc la primãrie ca noi sã ne face treaba”, spune Nicolae.
Meseria de gropar se încadreazã, conform Nomenclatorului de meserii, la grupa 9 – muncitori  necalificati, alãturi de incineratori, vidanjori, curãtitori de canale, hingeri, muncitori care executã sarcini ce necesitã folosirea uneltelor manuale si, în cele mai multe cazuri, depunerea unui efort fizic. Si, dacã luãm în calcul si temperaturile scãzute, ploaia sau ninsoarea, canicula si munca fizicã extrem de grea, acesti oameni sunt, poate, cei care muncesc cel mai mult în zona noastrã.
Dupã ce sapã o groapã, dacã au noroc, se opresc si ziua de lucru e gata. Si Alin si Nicolae, însã, ne-au spus cã joi au 3 înmormântãri, asa cã s-au apucat din timp sã sape, pentru cã nu este deloc usor sã termini la timp o astfel de treabã extrem de importantã.
Conform cifrelor publicate de INS (Institutul National de Statisticã) pentru ultimele douã recensãminte, populatia României a scãzut de la 23,2 mil. (anul 1990) la  20,1 mil. (anul 2011), iar de atunci populatia s-a redus pânã la 19,5 mil. (din care maxim 17 mil. sunt în tarã). De asemenea, în ultimele trei decenii, populatia cu vârstã sub 30 de ani a scãzut cu -35%, în timp ce populatia cu vârstã peste 70 de ani a crescut cu 53%!
Diana Mitrache