La fel ca si în anii precedenti, reprezentantii Vãii Jiului în aceastã competitie, sportivii Stiintei Petrosani, s-au numãrat printre protagonistii competitiei, constituind de-a lungul întregului sezon competitional un obisnuit obiect de conversatie pe scena participãrii la lupta pentru suprematie. Foarte mult timp,  majoritatea pronosticurilor coincideau cu promisiunile rugbystilor de la Institutul de Mine, indicând ca sigurã o nouã medalie pentru elevii antrenorului Gh. Bãltãretu. Alternând evolutiile foarte bune (cele din jocurile cu Universitatea Timisoara – acasã, Grivita Rosie – ambele jocuri, Agronomia Cluj-Napoca – ambele jocuri, C.S.M. Sibiu – ambele jocuri) cu altele mai putin concludente,  „cincisprezecele” studentilor mineri a fost foarte aproape de a pãsi din nou în rândul echipelor ce urmau sã  participe la turneul pentru locurile 1-4. Au existat însã douã momente de sincopã în evolutia Stiintei: egalul de la Bucuresti, cu Gloria (3-3) si înfrângerea în fata lui Dinamo, la Petrosani  (11-13), momente care au cântãrit decisiv în balanta finalã a seriei, eliminând-o din lupta pentru suprematie.
Având un lot deosebit de valoros, în care experienta internationalilor Ortelecan, Talpã, Stoica Enciu, Neagu, Budicã, Burghelea, Florian Constantin se îmbinã cu dorinta de afirmare a  tinerilor Bãloi, Tudose, Bunduc, Cantea, cu un plus de efort, cu un plus de  concentrare în jocurile  decisive, rezultatele puteau fi mult mai bune.
Stiinta Petrosani a fost nevoitã sã se consoleze cu ocuparea primului loc în turneul pentru locurile 5-8, întâlnind adversare redutabile în rugbiul  românesc: Grivita Rosie, Sportul Studentesc, Politehnica Iasi, C.S.M. Sibiu. Pe de altã parte, linia de treisferturi a avut o evolutie care nu s-a ridicat  întotdeauna la nivelul  valoric al componentilor ei. Accidentãrile repetate ale lui Neagu, Burghelea, Abribula, precum si  imposibilitatea utilizãrii, decât rareori, a fundasului Tudose au condus la unele dereglãri în mecanismul acestui compartiment,  necesar a fi întotdeauna omogen pentru a rãspunde cerintelor jocului modern, la „mânã”. În final, doar în jocul cu C.S.M. Sibiu, Stiinta ne-a reamintit potentele-i în jocul-spectacol, fãcându-ne sã regretãm, încã odatã, evolutiile mai putin concludente.
GENU TUTU