Interviu. De colectie. / Ultimul mohican al Jiului anilor 50

Lajos Oltan este unul din putinii supravietuitori ai generatiei Jiului si Minerului Lupeni a anilor 50 din veacul trecut.
La 77 de ani, a povestit cu mult har câteva întâmplãri din vremea lui Crâsnic, Romosan, Farkas II, Szoke, Martinovici, Casandra, dar si a mai participat într-o finalã de Cupa României cu Foresta Fãlticeni.
Reporter: Domnule Oltan, cum era fotbalul acum o jumãtate de veac, chiar mai mult…
Lajos Oltan: Ooh, era o bucurie, o plãcere! Eu locuiam în apropierea vechiului stadion Jiul si m-a prins repede atmosfera locului! Aveam 14 – 15 ani, sunt nãscut în iulie 1941 – si prin 56 eram ”înrolat” la juniorii Jiului. Îi admiram la antrenamente pe Crâsnic, Licã Panait, Coidum, Victor Gabor sau Imi Farkas…
Reporter: Cum ati ajuns în echipa mare a Jiului?
L. Oltan: Antrenorul Virgil Mãrdãrescu m-a vãzut, m-a plãcut si m-a chemat! Tin minte cã am debutat în toamna lui 1959 într-un nefericit 0 – 5 la Farul Constanta. A fost pentru Jiul sfârsitul unei epoci, atunci a si retrogradat în timp ce Minerul Lupeni a rãmas în Divizia ”A”.
”Suporterii mi-au spart geamurile”
Reporter: Apoi?
L. Oltan: Am fost dorit de cei de la Minerul Lupeni care continuau sã joace în Divizia ”A”. I-am bãtut de douã ori pe Jiul – care revenise în Divizia ”A” cu 1 – 0, atât la Lupeni cât si în retur la Petrosani. Dupã meci, prãpãdul lumii, suporterii Jiului mi-au spart geamurile de la casa din Dimitrov, acuzându-mã cã eu i-am împins spre retrogradare. Eu nu îmi fãceam decât datoria fatã de noua mea echipã, dându-le golul decisiv. Altfel, cãdea Lupeniul.
Reporter: Era mare rivalitatea cu Lupeniul?
L. Oltan: Vai de mine, de neimaginat! Desi Lupeniul îsi fãcuse echipã în majoritate cu jucãtori de la Jiul Petrosani. Pânã la urmã, la finalul editiei 1962 – 1963 am retrogradat si cu Minerul Lupeni. Se încheia o epocã frumoasã pentru mine. Aveam doar 22 de ani si îmi doream enorm sã joc fotbal, iubeam Jiul si am revenit la Petrosani în Divizia ”B”.
”L-am bãtut pe Tãlmaciu”
Reporter: A fost un nou început?
L. Oltan: Oarecum… Se retrãseserã Crâsnic, Ciurdãrescu, Gabor, Romosan, Farkas II, altii au plecat, venea o nouã generatie cu Nicoarã, N. Vlad, Penzes, Staicu, Titi Dumitriu, ”Bubu” Achim, Libardi si… Oltan, care revenea la Jiul. Era si un antrenor nou, Viorel Tãlmaciu, pe care l-am cârpit la cabana ”Rusu”, în cantonament.
Reporter: !!??
L. Oltan: M-a enervat, la un joc de poker, a vrut sã ne ”facã” la bani. M-a luat de urechi iar eu i-am tras vreo câteva ”lopeti” si asta a fost.  A trebuit sã plec, am ajuns tocmai la Foresta Fãlticeni în Divizia ”C”. Acolo am trãit marea bucurie de a juca pe 2 iulie 1987 finala Cupei României cu Steaua dupã ce eliminaserãm în semifinale cu 1 – 0 (gol marcat de mine) pe Rapid Bucuresti, campioana României la acel moment. În finalã, Steaua ne-a zdrobit cu 6 – 0, dar nu mai conta…
Reporter: Asadar, un traseu marcat în fotbal!
L. Oltan: Sã zicem si asa… Am mai jucat pe la Jiul Petrila sau Minerul Aninoasa, unde n-a fost rãu deloc. Dar eu rãmân toatã viata mea cu gândul alãturi de echipa pe care am iubit-o mereu, Jiul Petrosani.
GENU TUTU

4 thoughts on “Interviu. De colectie. / Ultimul mohican al Jiului anilor 50

  • 5 august 2018 at 22:07
    Permalink

    In 1989 dl Oltan avea 48 de ani. Greu de grezut stimate g.tutu sa fi jucat fotbal dl Oltan! N-ar fi rau sa scrieti mai atent,d.le gazetar!

    Reply
  • 5 august 2018 at 22:08
    Permalink

    In 1987dl Oltan avea 46 de ani. Greu de grezut stimate g.tutu sa fi jucat fotbal dl Oltan! N-ar fi rau sa scrieti mai atent,d.le gazetar!

    Reply
  • 6 august 2018 at 18:15
    Permalink

    Finala a fost in 1967 dle Hunedoarean,un simplu click pe net ,te scutea de un comentariu fara rost !

    Reply
  • 8 august 2018 at 22:55
    Permalink

    Ce destept esti „lae”! Comentariul nu era pt un „intelect”ca al tau! Daca ai citi mai des articolele sportive,ai intelege comentariile! Asaca,hai sictir! Apropo „intelectule” nae,nu toti pot da „un click pe net”!

    Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *