Înconjuratã de munti, Valea Jiului le oferã celor pasionati de alpinism, drumetie ori speologie adevãrate comori naturale. Cheile Crivadiei, Bãnitei, Tãii, Rosiei sau Jietului sunt adevãratele bogãtii ale zonei de est. Prea putini dintre responsabili realizeazã acest lucru.
Cheile Crivadiei, Bãnitei, Tãii, Rosiei sau Jietului, adevãrate comori naturale ale regiunii, oferã pasionatilor de alpinism, drumetie si de speologie un spectacol grandios, de o frumusete aparte. Cele patru „defileuri în miniaturã”, desi conferã regiunii un urias potential turistic, nu figureazã ca puncte de interes pe hãrtile sau în pliantele de promovare a zonei.
Valea Jiului are adevãrate comori care ar putea atrage mii de turisti în fiecare an, însã, în ciuda bogãtiei oferite de naturã, cei care ar trebui sã profite de pe urma acestor daruri nu îsi dau seama de potentialul urias.
Dezvoltarea turisticã a zonei Vãii Jiului a fost cuvântul de ordine al autoritãtilor locale, pus de altfel si pe hârtie, întrucât factorii de decizie au vãzut aceastã activitate ca fiind singura alternativã la minerit. Realitatea aratã însã cã nu s-a fãcut suficient pentru dezvoltarea acestei activitãti, iar multe perimetre turistice sunt la fel de strãine de responsabili cum sunt si pentru majoritatea turistilor.
Cheile Crivadiei, Bãnitei, Tãii, Rosiei sau Jietului, toate grupate pe o razã de doar câtiva kilometri, sunt vizitate anual doar de o mânã de oameni, pentru cã nu au fost promovate ca o atractie turisticã. Cheile Crivadiei au fost folosite ca o barierã naturalã în calea invadatorilor. Îngustimea dintre peretii cheilor si verticalitatea lor nu au permis nici mãcar formarea unor poteci prin care sã te poti strecura. Singura posibilitate de a le strãbate este pe cursul râului care desparte versantii, însã nici aceasta nu este lipsitã de efort. Marmitele, care sunt scobituri formate prin eroziune în albia râului, adânci si de doi metri, te silesc sã recunosti cã te înclini în fata naturii.
Regulile si premiul naturii
„Dacã ar trebui sã descriu într-un cuvânt acest loc, as spune doar: sãlbatic! Ai senzatia cã cineva te urmãreste de deasupra, la fiecare pas, prin apa cristalinã, iar cum peretii stâncilor se boltesc deasupra ta, senzatia de straniu este si mai mare. Nu te poti abate nici în stânga si nici în dreapta. Natura te obligã sã-i urmezi regulile si te pune la încercare, iar premiul dupã atâta efort este pe mãsurã. Eu vin din zona Gorjului si avem chei si acolo, dar nu la fel de spectaculoase”, spune Dragos, unul dintre turistii care si-au fãcut curaj sã treacã prin „defileul” de la Crivadia. Mai bine de jumãtate din traseu, pânã la îngustare si la aparitia marmitelor, poate fi strãbãtut si prin albia pârâului care strãbate cheile, mai ales în lunile secetoase de varã.
„Sala de bal si de cântãri”
Aproape în continuarea Cheilor Crivadiei se gãsesc si Cheile Bãnitei, la fel de scurte si tot atât de spectaculoase. Turistii care aleg sã le viziteze o pot face aproape fãrã efort, prin ele croindu-si loc si o cale feratã, încã de la începutul secolului. Cheile Bãnitei reprezintã o atractie pentru turisti datoritã pesterii Bolii. Pestera Bolii este apreciatã de vizitatori în special pentru „camerele”de dimensiuni extrem de mari din interior. Perioada dintre cele douã rãzboaie mondiale a adus pentru pestera Bolii un nume nou. De atunci, aceasta mai este cunoscutã si ca „Sala de bal si de cântãri”. Numele i-a fost dat datoritã faptului cã în perioada interbelicã gãzduia spectacole muzicale. Acest obicei a fost reluat de curând, însã la o scarã mult mai redusã, pentru a nu afecta ecosistemul.
Arie protejatã de interes national
Zona Cheile Crivadiei a fost declaratã arie naturalã protejatã de interes national, pe raza Parcului Natural Grãdistea Muncelului – Cioclovina. Aflatã în vecinãtatea satului Crivadia, în imediata apropiere a monumentului feudal Turnul Crivadiei, rezervatia are o suprafatã de zece hectare. Întreaga regiune este presãratã cu numeroase pesteri subterane precum: pestera Tecuri, pestera Ciclovina, pestera Sura Mare sau pestera Bolii. La doar trei kilometri, un lant muntos a dat nastere unor chei apreciate în primul rând de turistii iubitori de alpinism. Cheile Rosiei sunt sculptate într-o ramã calcaroasã si, desi sunt scurte, sunt spectaculoase, iar în peretii lor se deschid o multitudine de pesteri foarte putin cunoscute turistilor. O creastã porneste din dreptul Cheilor Rosia, întinzându-se spre est pânã în dreptul Cheilor Taia. Zona „portilor” de intrare în Valea Jiului, cum sunt numite aceste chei, poate fi strãbãtutã într-o singurã zi, iar cei care vor sã zãboveascã mai mult la spectacolul oferit de naturã au la îndemânã mai multe pensiuni în zona montanã a Petrosaniului. Accesul la cheile din zona Vãii Jiului se poate face si cu autoturismul.
Maximilian GÂNJU
