Putinã lume, poate, îsi mai aduce aminte sezonul 1997-1998 (deci acum 20 de ani), unul din cele mai dezastruoase la nivelul Diviziei “A” (Ligii I) pentru Jiul Petrosani. Înainte cu un sezon  promovase în Divizia “A” (1996-1997). La ora aceea “Dumnezeul” Vãii Jiului era Miron Cozma, aflat de 6 ani în fruntea sindicatelor miniere din zonã, cu o serie de mineriade si descinderi în Capitalã, la activ.
Iatã cum descriu –  în cea mai completã istorie a fotbalului românesc, o lucrare de 480 de pagini, numitã “100 – Povestile nemuritoare ale fotbalului românesc”, – autorii Alin Buzãrin si Cristian Costache – apãrutã recent într-o graficã de exceptie – acel moment al Jiului.
Un mic “Dumnezeu” în Vale
“La promovarea în Divizia “A” în 1996, antrenorii au luat prime de 100.000 de dolari, întrebati-i pe Litã Dumitru si pe Ion Ion! Jucãtorii se bãteau sã ajungã la Jiul, aveau prime de instalare de 30.000 de dolari, luau 3000 de mãrci la victorie în deplasare si 1500 de mãrci la victorie acasã” (n.n. unele voci sustineau cã se fãcea si un para-ndãrãt de 40-50% cãtre marele lider…), dezvãluia mult dupã aceea, Miron Cozma, protectorul Jiului, care s-a lãudat si cã, dupã promovare, la un joc cu Dinamo (n.n. Jiul – Dinamo 1-0 în august 1996), “la vestiar am bãtut toatã echipa lui Dinamo, cu antrenorul Marian Bondrea în frunte. Pãi bine, mã, vii la Petrosani sã ne omori pe teren? Le-am arãtat militienilor cã lucrurile nu stau chiar asa”. Ei bine, pentru al doilea an în prima divizie, Cozma tinea chiar titlul de campioanã, cu Jiul!
Dupã Cozma, potopul…
Miron Cozma îsi ridica mereu osanale atunci când era vorba despre Jiul: „Mã iubesc si jucãtorii pe care atunci nu i-am primit la echipã. De exemplu, Lutu voia sã vinã la Jiul, dar nu se încadra în tiparul nostru, Bogdan Lobont era la mine, semnasem cu taicã-su, cã el avea doar 18 ani. De asemenea aveam o întelegere cu Mircea, tatãl lui Cristi Chivu, sã-l aducã de la Resita. Ne înteleseserãm la bani, la tot! Tatãl lui Adrian si Sabin Ilie a cerut câte o Dacie de-aia veche pentru fiecare, dar nu i-am mai luat pentru cã primul avea probleme la genunchi, iar despre Sabin aflasem cã e vagabond. Sergiu Radu venise de  la Oradea împreunã cu  portarul Gârjoabã.  Doar cã, în 1997 m-au legat tãrãnistii…” declara Miron Cozma în cartea lui Alin Buzãrin si Cristian Costache. Apoi, s-a ales praful si pulberea de Jiul. În acel campionat 1997-1998 (în anturajul cãreia se învârtea ca un servitor viitor viceprim-ministru Gabriel Oprea) Jiul a încasat bãtãi la scor (0-7, 0-7,2-5,  1-4, 1-7, 1-6, 1-5 etc)  fiind mereu la coada  clasamentului. Din lista marilor vedete visate de Miron Cozma, la Jiul ajunseserã sã joace nume total necunoscute pentru echipele din provincie (Acs, Szoradi, Brânzea, Petra, Soo, Hlusmaniuc, Lixandru etc), în total 47 de jucãtori, cu Dumitru Marcu si Dorel Maria antrenori, care au avut la dispozitie  si câteva nume mai  importante precum  Ghitan, Sedecaru, Baicea, Cioabã, M. Tudorache, Sg. Radu sau Matincã. Vasile Matincã,  favoritul lui Miron Cozma în echipa Jiul Petrosani.
GENU TUTU