Cetatea Colt dateaza de la inceputul  secolului al XIV-lea, cand a fost ctitoritaa de cneazul Candea. Ulterior, Candea a trecut la religia catolica si si-a schimbat numele  in Kendeffy.

Cetatea se aflaa pe teritoriul satului Suseni, Hunedoara, pe drumul judetean DJ 686, la intrarea pe valea Rausorului si la 3 km distantaa de satul Rau de Mori.

Datorita aspectului cetatii si toponimiei locurilor, se presupune ca acesta ar fi sursa de inspiratie a romanului “Castelul din Carpati” de Jules Verne. La sfarsitul anului 2008, ansamblul se afla intr-o stare accentuata de degradare, fiind practic o ruina.

Cei care au studiat viata si opera lui Jules Verne sunt  siguri ca cetatea este Castelul din Carpati si au destule argumente. Criticii care au studiat opera lui Jules Verne au ajuns la concluzia ca scriitorul a facut o calatorie in Transilvania si a fost insotit de o femeie frumoasa din Homorod.  Se presupune ca aceasta a fost ultima mare iubire a lui Jules Verne si ca aceasta povestea lor s-ar fi consumat in camerele castelului din Carpati.

Localnicii stiu povestea unei fete de 17 ani care si-ar fi lasat balta mirele, in toiul pregatirilor de nunta si a fugit de la parinti. O chema Luiza, iar  Jules Verne ii spunea, “unica sirena’’. Viata i-a despartit pe cei doi. Luiza a fost nevoita sa se casatoreasca, pana la urma, cu altcineva, si a plecat cu intreaga familie la Bucuresti. Dragostea lor s-a consumat apoi in scrisori, dar cu timpul, s-a stins. A ramas insa vie  pentru scriitor.

Povestea castelului are, cumva, un final. In 1944, intr-o familie din Bucuresti, intr-un scrin, sunt gasite cateva scrisori. De la Jules Verne catre Luiza. Epistole de dragoste, pe care preafrumoasa femeie le-a lasat nepoatelor ei. Urmasii ei pastreaza si alte daruri despre care spun ca sunt de la Jules Verne – un ceas cu pendul, doua machete ale iahturilor scriitorului si cateva volume din ”Calatorii extraordinare’’.

Complexul de la Rau de Mori are in componenta conacul, biserica ortodoxa, o capela, o cladire anexa (probabil, locul in care stateau slujitorii), un grajd si o moara. Dupa ce familia Kendeffy a fost expropriata, din 1945 si pana la Revolutia de la 1989,  complexul a fost utilizat drept sediu al CAP.

“Dupa ‘90, curia de la Rau de Mori a fost parasita si a inceput sa fie distrusa sistematic, motiv pentru care in 1997 a inceput un program de cercetare si restaurare.

Primele cercetari arheologice incepute aici in 1997, se desfasoara in campanii succesive pana in 2000. In ‘98-’99 conacul avea un acoperis provizoriu care in timp a fost furat, odata cu o parte dintre grinzile metalice si cu tot ce se putea lua. La fel, si stema familiei, a disparut”, spune Mihai Castaian, cercetator stiintific.

Istoria locului leaga mai tot timpul doua entitati: Biserica si numele lui Candea, documentele vremii afirmand ca unul dintre Candesti a fost chiar calugar (numit Nicolae sau Nicodim), iar contribuatia familiei Candea la ridicarea si reconditionarea bisericilor din Rau de Mori si Suseni – Colt, fiind bine cunoscuta localnicilor si istoricilor deopotriva.

Atestarea documentara a bisericii din Rau de Mori dateaza din 1377, an in care familia Candea o lasa in grija taranilor ortodocsi din sat.

Pentru familia cneazului fusese ridicata deja biserica de la Suseni, cea care este astazi Biserica Manastirii Colt.

Din motive politice si de aparare, familia cneazului se muta in Cetatea Colt. Istoricii plaseaza, asadar constructia cetatii anterior acestui an.

Drept recompensa pentru vitejia Candestilor in lupa impotriva navalirilor externe, familia primeste in administrare “Portile de Fier ale Transilvaniei” (actuala Vama Zeicani), importanta poarta de intrare in Transilvania dinspre Banat si sursa deosebita de venit pentru visteria familiei.

La 18 decembrie 1462 este atestat documentar un act prin care Ioan Cande si fratele sau Ladislau – oameni de incredera a lui Iancu de Hunedoara – obtin dreptul de stapanire asupra turnului de la Subcette.

La sfarsitul secolului al XV-lea, atunci cand stapanii de la Colt adoptau numele de familie Kendeffy, pe de-o parte pentru a se departaja de o ramura cadeta, pe de alta pentru a fi in ton cu mentalitatile nobiliare ale timpului, locul devenise o cetate adevarata. Cu zidurile ei de curtina, era capabila sa faca fata unei artilerii.

Cetatea Colt, a fost implicata in lupta impotriva invaziei turco-tatare de la mijlocul secolului XVII-lea. Familia se muta in castelul de la Santamarie Orlea. Din acel moment, cetatea nu a mai fost locuita, cazand in ruina.

Accesul la Cetatea Colt se face din localitatea Hateg, pana la Rau de Mori. De aici veti gasii si indicatoare spre Cetatea Colt sau spre Manastirea Cetatii Colt.

In dreptul Manastirii Cetatii Colt, este si o parcare unde puteti lasa masina. Apoi, va intoarceti circa 200 m, pe drumul pe care ati venit cu masina, pana se face pe partea stanga un drum spre padure. De aici urmariti poteca care duce prin padure. Urcusul este destul de anevoios si se poate parcurge in circa 30-40 minute. Privelistea de la Cetatea Colt, merita, insa,  efortul.

 

Raul IRINOVICI