La 11 ani câstigã medalii pentru tara adoptivã – Anglia

Are 11 ani si un palmares comparabil cu al marilor gimnasti. Eric Deli este din Petrosani, însã, împreunã cu pãrintii locuieste în Anglia. Micutul cu ochii voiosi si un talent si o ambitie enormã este gimnast. Bãiatul cucereste medalii pentru tara adoptivã, Anglia.
Meritele i-au fost recunoscute si apreciate chiar si de cãtre dascãli. Micul gimnast român, din Petrosani, campion international al Marii Britanii, a impresionat si profesori si editori cu o scriere cu temã liberã, bine structuratã. Ceea ce le-a atras atentia în mod deosebit este mesajul – morala nãscutã din propriile trãiri, experiente, lupta cu sine în depãsirea tentatiilor de abandon al muncii draconice, apoi contextul familial, moralã care are o fortã nebãnuitã pentru cei 11 ani ai sãi, comparativ cu cea a unui întelept aflat la vârsta senectutii…
În scrierea sa, bãiatul îsi exprimã sentimentele cu o modestie exemplarã.
“Când eram mai mic, în fiecare zi am sperat ca atunci când am sã cresc putin, am sã devin o persoanã importantã. În acea perioadã aveam numai 5 ani, si practicam gimnasticã aerobicã în România. Când am început sã cresc, mi-am spus cã dacã voi reusi sã câstig competitii nationale, voi avea sansa sã particip la competitii internationale. Am crescut cu acest gând si uitati-vã cine am ajuns azi. Asa a început totul”, îsi începe Eric Deli scrierea. Este practic ceea ce a trãit zi de zi, în timpul antrenamentelor. La  vârsta de 8 ani, Eric a luat atitudine. Îndurase un tratament draconic, dar nu le-a spus pãrintilor. De teamã. Teama de a nu fi lãsat de pãrinti sã mai practice gimnasticã. În schimb, a ales sã le propunã pãrintilor o schimbare. Mutarea într-o tarã strãinã, în Anglia.
“În prima si a doua zi de antrenament, m-am asezat si i-am urmãrit pe cei mai mari… Aveam numai 3 ani si jumãtate. În zilele si lunile urmãtoare, poate chiar ani, am început sã pot face si eu ce fãceau ei. Am început sã fac sfoara, podul, si alte lucruri legate de gimnasticã. La un moment dat, când aveam 8 ani, am decis cã mi-a ajuns tratamentul crud la care mã supunea antrenorul meu, mi-au ajuns vânãtãile ce le aveam pe spate (podeaua este o suprafatã durã), mi-a ajuns faptul cã nu aveam timp de lectii sau pur si simplu putin timp pentru mine. Nu le-am spus pãrintilor ce simt, de teamã cã ar fi atât de supãrati încât nu m-ar fi lãsat sã continui cu gimnasticã (am avut succes, de aceea nu am renuntat), asa cã le-am spus sã ne mutãm în Anglia. Pãrintii mei se gândeau la asta de ceva vreme, asa cã ne-am mutat”,  mai mãrturiseste Eric.


În Anglia, a continuat sã facã ceea ce îi umplea sufletul de bucurie si pentru ceea ce luptase. Gimnasticã. A cucerit medalii dupã medalii, iar la 11 ani este campion international
“Odatã ajuns în Anglia, am început sã continui gimnasticã si am ajuns faimos datoritã faptului cã am câstigat fiecare competitie la care am participat, nationalã sau internationalã.
A trebuit sã schimb douã scoli pentru cã unde practicam gimnastica era prea departe de casã.  Acum sunt la o scoalã bunã si sunt campion international, doar pentru cã am crezut cã pot fi cineva, cã am vrut sã devin cineva. De aceea cred cã trebuie sã ai sperantã si sã nu renunti pentru cã nu ai sã reusesti nimic cu o gândire negativã”, mai scrie bãietelul în compunere.
Aprecierea juriului nu a întârziat sã aparã.
”Scriitorul este foarte concentrat pe subiect si ne propune sã considerãm a fi o versiune fictionalizatã a vietii lui, cu o importantã lectie moralã: continuã sã lupti pentru ceea ce îti doresti, niciodatã sã nu te îndoiesti cã esti capabil. O bunã utilizare a fictiunii ca retoricã”, a consemnat juriul. Pãrintii lui Eric nu au stiut de concurs literar la care participase fiul lor. Au aflat în momentul în care s-au dus la scoala unde studiazã micutul gimnast. “A scris ce a scris de unul singur, s-a înscris singur la acest concurs de scurte povestiri, iar noi am aflat de aceastã treabã cumva întâmplãtor. Eram la el la scoala asteptându-l sã iasã pentru a-l duce la antrenament si doamna de la intrarea în scoala vãd cã mã indicã la un domn care intrase. A venit la mine s-a recomandat si m-a felicitat pentru premiul pe care Eric l-a primit. El venise la scoala pentru a aduce ,,diploma” lui Eric pentru scriitura lui, pe care a scris-o în limba lui Shakespeare, în ziua când s-au decernat premiile, Eric fiind la antrenament. Cã este adevãr sau fictiune conteazã prea putin, pentru cã pânã la urmã a fost o hotãrâre a lui sã scrie si sã trimitã ce a scris”,  mãrturiseste Gabriel Deli, tatãl lui Eric. Profesorii sunt impresionati de Eric. Bãiatul dã dovadã de fortã, încredere si ambitie, cum rar au vãzut. “Stand de vorbã la competitia pe care Eric a câstigat-o detasat, de duminicã, cu actuala antrenoare Christina Fossheim, dânsa mi-a spus cã este impresionata permanent de încrederea în sine pe care o arata Eric la fiecare competitie si cã ar vrea ca el sã poatã sã transmitã aceastã încredere si restului echipei. Pentru Eric mai mult conteazã nu locul ci felul în care câstigã, iar când este accidentat si strânge din dinti si tot este acolo în fatã, nu poti decât sã fii mândru de un asa copil”, mai mãrturiseste Gabriel Deli.
Rezultatele lui Eric au fost recunoscute si pe plan local, în tara sa de bastinã. Bãiatul de 11 ani, a fost legitimat la Clubul Sportiv Scolar Petrosani si a cucerit în cariera sa de pânã acum sute de medalii si titluri.
Monika BACIU

2 thoughts on “La 11 ani câstigã medalii pentru tara adoptivã – Anglia

  • 18 aprilie 2018 at 21:11
    Permalink

    Hei,domnule primar,domnilor consilieri locali,ati auzit de acest copil?Nu credeti ca acest baiat chiar face cinste Petrosaniului?Nu credeti ca ar merita cu prisosinta titlul de Cetatean de Onoare?Faceti o schimbare si acordati acest titlu VALORILOR,nu asa cum ati procedat pana acum,facand o suta de cetateni de onoare lunar,ducand in ridicol acest titlu!

    Reply
  • 19 aprilie 2018 at 16:31
    Permalink

    Ma umple de mila copilul asta.Auzi la el, la 8 ani a hotarat(dupa o sedinta cu parintii), sa se mute in Anglia. Si,aici, a continuat sa stranga din dinti si sa continue cu gimnastica aerobica. Motivul principal a fost nu ca ii placea foarte mult ce facea,ca sportul i-a dat un sens luminos vietii lui, ci ca…dorea enorm.sa ajunga CINEVA! Poftim, a ajuns! Ce?

    Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *