În prima zi a competitiei de la Polul nord, la câteva ore de la start, atletul din Valea Jiului Avram Iancu Marius a abandonat-o. El reusise sã treacã de punctul 1 de control si trebuia sã ajungã la cel de al doilea. Potrivit site-ul oficial, alãturi de Avram Iancu a mai abandonat cursa si Didier da Costa.
mediat dupã ce a plecat din cursã, bibliotecarul din Petrosani a scris despre motivul ce l-a fãcut sã abandoneze. ”La km 11 al cursei, un <cutit îmi sfârtecã> gamba piciorului drept, lateral stânga. Durerea a fost atât de mare încât nu pot sã o descriu. Din acel moment Tibi (n.r. Tiberiu Useriu) a reusit sã se desprindã de mine. Am continuat desi durerea era foarte mare. În 5 km mã ajunge din urmã Patrick. Nu pot reactiona. As fi vrut! M-am oprit pentru o scurtã alimentare. Cele 2 minute care le-am petrecut în repaus, au fãcut cã plecarea sã fie chinuitoare. Doar dupã câteva sute de metri am reusit sã ies din starea de schiopãtare. Am înteles cã rana e gravã. Totusi, eram pe locul 3 în acel moment, iar gândul la o medalie pentru România m-a animat. Mi-am pãstrat pozitia pânã la primul punct de control, Artric Cicle, km 37 al cursei. Acolo mi-am luat un Tador, am încercat sã fac ceva pentru a-mi alina durerea. Am mâncat f rapid si am iesit din punct cu aceeasi pozitie, determinat sã o duc la capãt. Pornirea a fost la fel de complicatã, cu dureri. Pentru încã 10 km am reusit sã pãstrez ecartul. Apoi am fost ajuns din urmã de 2-3 competitori. Ritmul meu de deplasare a devenit mult prea încet. Trecuserã 12 ore si am parcurs aproape 60 de km (în grafic pentru cei 70 per 24 de ore). Era noapte… am luat decizia sã dorm 2 -3 ore, sperând într-o recuperare. Nu gãseam un loc potrivit pentru a-mi monta kitul de somn. A trebuit sã trag în brate, sprijinindu-mã pe piciorul stâng si trãgându-l pe celãlalt. Într-un final gãsesc un loc sigur unde nu puteam fi cãlcat de masinã. Am început sã mã „gospodãresc „. În timp ce mã miscãm schiopãtam de-a binelea. Am intrat în sacul de dormit si eram în deplinã sigurantã. Am mâncat, m-am hidratat si m-am pus la somn, cu timer-ul setat la 3 ore. Dupã o orã a apãrut o masinã a organizatorilor. M-au întrebat dacã sunt în sigurantã. Rãspunsul a fost da. Am mentionat, însã, pãtania cu piciorul. Medicul a dorit sã vadã piciorul. Când am iesit din sac, primul pas pe care l-am fãcut a fost cumplit. La palpare s-a putut observa o durere evidentã în locul amintit , însã, nu a putut da un diagnostic precis. „It’s up to you” (depinde de tine) mi-a zis doctorul. Atunci am fãcut vreo 50 de metri sã vãd ce simt. Schiopãtam vizibil cu dureri mari. Mã cunosc! Am realizat cã rana nu este recuperabilã într-un timp scurt. Am ajuns în starea în care vointa celor mai dârji oameni de pe planetã, cumulatã la un loc, nu m-ar fi putut duce pânã la linia de sosire, în TIMPUL IMPUS”, a explicat Avram Iancu.
Pe primul loc este Tiberiu Useriu, cel care se aflã la cea de a treia încercare a sa, el fiind singurul român care a mai rãmas în aceastã cursã extremã. România este a doua tarã cu un numãr de 4 participanti la aceast ultramaratonul Arctic, dupã Zimbabwe cu 6 participanti. În competitie sunt acum Levente Polgar, Tiberiu Useriu si Florina Iofcea. Tibi Useriu a ajuns primul la Punctul de Control nr. 1, Cercul Artic, situat la 36 km de linia de start. El a plecat imediat spre al doilea punct de control, James Creek, distanta fiind de 78 km. Ultramaratonistul bistritean încearcã sã câstige pentru a treia oarã consecutiv cea mai durã cursã din lume folosind tactica de succes de la precedentele editii: start în fortã, avans cât mai mare fatã de urmãritori.
Levente Polgar a apãsat butonul SOS la km 110, el fiind singura persoanã cu handicap înscrisã în aceastã cursã, însã, a motivat gestul prin faptul cã vântul era foarte puternic si l-a aruncat de mai multe ori, cu tot cu sanie, de pe traseu.
Diana Mitrache
