Ororile comunismului, la Memorialul Victimelor Comunismului si al Rezistentei de la Sighet

„Cine uita trecutul, e condamnat sa il repete”. Acest citat, al lui George Santayana, este cumva leit-motivul Memorialului Victimelor Comunismului si al Rezistentei de la Sighetu – Marmatiei. Mai mult decat un muzeu al ororilor comunismului, memorialul – amenajat in fosta inchisoare politica – nu ne lasa sa uitam ce a fost, tocmai pentru a nu repeta greselile trecutului.

„Tati, cine a fost Ceausescu?”. Pentru noi, aceasta intrebare este, poate ciudata. Pentru copilul de aproximativ 5 ani, care il tragea pe tatal sau de maneca la Memorialului Victimelor Comunismului si al Rezistentei de la Sighetu – Marmatiei in incaperea destinata fostului dictator comunist era doar o pagina de istorie, pe care o invata pe viu de la parintele sau, traitor al acelor vremuri. Intrebarea, de o naivitate adorabila, mi-a produs o tresarire puternica si m-a scos din starea care m-a cuprins in peregrinarea mea prin fostele celule in care si-au pierdut viata atatia intelectuali sau tarani care s-au opus regimului. Mi-am dat seama ca Memorialul se adreseaza mai mult acelui copil decat mie, adultul, care a vazut lumina zilei intr-o perioada in care painea sau alte alimente de baza distribuite pe cartela, invatatul la lumina lampii cu petrol, ori televizorul mai mult de decor din sufragerie erau chestiuni absolut obisnuite. Acesti copii trebuie sa stie cum a fost atunci, demult pentru ei, pentru a nu ne intoarce in tenebrosul trecut.

Memorialului Victimelor Comunismului si al Rezistentei a fost gandit si initiat inca din 1992 de catre presedintele de la acea data al Aliantei Civice, Ana Blandiana, si realizat in urmatorul deceniu impreuna cu Romulus Rusan si o prestigioasa echipa de istorici, arhitecti, constructori si designeri. In ianuarie 1993, Ana Blandiana a predat proiectul Memorialului la Consiliul Europei. Dupa ce doua delegatii de experti au vizitat Sighetul, Consiliul Europei a intocmit, in 1995, un studiu-raport si a luat Memorialul sub egida sa. Mai mult decat atat, in anul 1998 Consiliul Europei aseaza Memorialul de la Sighet printre principalele locuri de pastrare a memoriei continentului, alaturi de Memorialul de la Auschwitz si Memorialul Pacii din Normandia.

Situat in extremitatea nordica a Romaniei, in centrul Europei de Est, Memorialul are ca scop reconstituirea si pastrarea memoriei unor popoare, in particular a celui roman, carora timp de jumatate de secol li s-a indus in constiinta o istorie falsa. Conform propriei prezentari, cea mai mare victorie a comunismului – o victorie relevata dramatic abia dupa 1989 – a fost crearea omului fara memorie, a omului nou, cu creierul „spalat”, care nu trebuie sa-si aminteasca nici ce a fost, nici ce a avut, nici ce a facut inainte de comunism. Realizarea Memorialului Victimelor Comunismului si al Rezistentei este tocmai o forma de contracarare a acestei victorii, un mijloc de resuscitare a memoriei colective.

 Peretii celulelor respira durere

Desi au trecut atatia amar de ani de la acele atrocitati, iar fosta inchisoare de drept comun, transformata intr-una politica, a suferit mai multe modificari, celulele respira inca durere. Cele trei nivele ale fostei inchisori au capatat, in mare parte, alte destinatii, si in timp au fost organizate pe teme. Fiecare celula prezinta alte aspecte, extrem de importante, din istoria Romaniei intre 1945 si 1989. La parter, celulele gazduiesc informatii despre alegerile din 1946, Celula in care a murit Iuliu Maniu, Distrugerea partidelor politice, Represiunea asupra bisericii, Securitatea intre 1948-1989, Colectivizarea, Monarhie versus comunism, Anul 1948 – Sovietizarea Romanie, o cronologie a tarilor din Europa de est (1945-1989). Etajul I gazduieste celula de pedeapsa neagra. “Vara era un cuptor iar iarna un frigider, mancarea era redusa la minimum. nu se permitea nici un contact cu nimeni”, spunea unul dintre supraviesuitorii acelor vremuri, respectiv Ioan Ploscaru. Tot la primul nivel mai sunt amenajate Sala demnitarilor, Distrugerea Academiei Romane, Represiuni entice si religioase, Deportarea in Baragan, Anul 1956 – Miscari studentesti din Romania, Femei in inchisoare sau Viata intelectuala.

La etajul 2 se afla celula in care a murit Gheorghe I. Bratianu, Miscarile sociale din Valea Jiului si Brasov, “Epoca de Aur” sau comunismul kitsch, oponenti si dizidenti in deceniile ‘8 – ‘9, Sala demolarilor sau Lotul Visovan.

Exista si doua expozii permanente, una dedicata lui Iuliu Maniu si una pentru Gheorghe Bratianu, precum si o expozitie temporara Corneliu Coposu.  In cele doua curti exterioare se afla amplasat ansamblul statuar “Cortegiul sacrificatilor”, opera sculptorului Aurel Vlad, precum si Spatiul de Reculegere si Rugaciune, realizat dupa proiectul arhitectului Radu Mihailescu, care are inscriptionat pe zidurile laterale peste 8000 de nume ale celor decedati in inchisorile si lagarele de munca din perioada comunista. Cladirea inchisorii a fost construita in 1897 dupa planurile arhitectului Wagner Gyula si reprezinta monument de arhitectura. Impreuna cu Palatul de Justitie cele doua cladiri formau un ansamblu construit cu intentia de a marca trecerea in noul secol. Dupa 1948, inchisoarea a devenit una politica, aici fiind adusi tarani care s-au impotrivit colectivizari, studenti, preoti, demnitari sau academicieni. Ea a avut rol de exterminare a celor care se impotriveau comunismului dar si a intelectualilor sau politicienilor care intrau in disgratia guvernului. Inchisoare a functionat ca una politica pana in 1955, anul aderarii Romaniei la ONU, cand aceasta s-a transformat in una de drept comun. Pana atunci, conditiile vitrege de detentie, tortura si interogatoriile, infometarea sau privarea de servicii medicale si-au pus amprenta asupra detinutilor. O parte a acestora au murit (mai mult de 50 insa nu se cunoaste numarul exact), o parte au fost tranferati in alte inchisori unde calvarul a continuat iar o parte au fost gratiati, fiind insa afectati pe viata de suferintele indurate. In 1977, inchisoarea a fost dezafectata.

 Istoria durerii si a suferintei…

In toate spatiile fostei inchisori sunt gazduite documente, fotografii, obiecte personale, elemente din inventarul inchisorii, etc. Sunt marturii ale celor care au trecut prin inchisorile comuniste si care au supravietuit atrocitatilor, ori cele lasate in urma de victimele regimului comunist. Extrem e sugestiva pentru toate aceste atrocitati este opera de arta intitulata “Cortegiul Sacrificatilor”. Amplasata in curtea inchisorii, lucrarea este formata din 18 statui de bronz si infatiseaza 18 corpuri umane care se indreapta spre un zid, un drum inchis, fara orizont, simbolul comunismul.

Memorialul Victimelor Comunismului si al Rezistentei este, fara doar si poate, unul dintre cele mai importante puncte de interes din Maramures. Sute de oameni ii trec zilnic pragul, fie ca vorbim despre turisti romani sau straini, cutremurati deopotriva de ororile comunismului.

 Carmen Cosman

2 comentarii la „Ororile comunismului, la Memorialul Victimelor Comunismului si al Rezistentei de la Sighet

  • 16 august 2012 la 21:26
    Permalink

    Si acum Antonescu si sleahta lui se imbratiseaza cu criminalul iliescu si papagalul de ponta!!!

    Răspunde
  • 18 august 2012 la 22:35
    Permalink

    Da,mai anti ilici,ai dreptate!Dar ai uitat sa spui ca basescu se imbratiseaza ,de ex.,cu germanii,care au ucis in lagarele de concentrare milioane de oameni,sau cu americanii,care au ucis in vietnam,irak,afganistan,de asemenea,milioane de oameni nevinovati!Mai citeste,mai baiatule,mai citeste si incearca sa si intelegi ceva din ceea ce citesti!

    Răspunde

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.