Brâncusi, omagiat în umbra ruinelor Atelierelor ce au dat viatã Coloanei

Mai multi experti în arta lui Brâncusi, ingineri si martori ai vremurilor în care Constantin Brâncusi a venit direct la Petrosani, de la Paris, ca sã creeze Coloana Infinitului, au venit la noi, ca sã puncteze cele 8 decenii de la acel moment.
Totul, însã, s-a desfãsurat, oarecum în umbra regretelor cã Atelierele Centrale, care ultima datã s-au numit Gerom, sunt acum culcate la pãmânt. Nicio halã nu a mai rãmas în picioare, desi, cândva, chiar se vorbea despre un muzeu, unul care, dacã ar fi fost lãsat acolo, pe DN 66, în imediata apropiere a statiei CFR, poate ar fi atras iubitorii de Brâncusi.
Sorana Georgescu Gorjan, fiica celui cu care Brâncusi a creat Coloana, a sosit la Petrosani, cu acelasi regret: cã amintirile au ajuns praf.
„Eu aici m-am nãscut, dupã ce terminat totul, dar am trãit sub semnul Coloanei, pentru cã, în casa unde m-am nãscut, a fost gãzduit Brâncusi, de tata, iar povestile despre felul cum s-a ridicat Coloana le-am tot auzit de micã. Eu am preluat arhivã si luptã pentru pãstrarea memoriei. Coloana s-a realizat cu o echipã extraordinarã, de mesteri minunati, care au reusit ceva pentru care UNESCO a spus cã este nu doar o capodoperã de artã, ci si una de inginerie, însã, am si regrete. Îmi pare foarte rãu cã a dispãrut acest loc. În 2001, am fost cu o echipã întreagã si ni s-a promis cã se va face acolo un muzeu. Am sperat în acest lucru, dar, din pãcate, nu s-a întâmplat asta”, a spus Sorana Georgescu Gorjan, cea care duce mai departe memoriile tatãlui sãu despre Brâncusi, o adevãratã paginã de istorie a României.
Organizatorul acestei manifestãri, un adevãrat brâncusolog, vine cu acelasi regret, mai ales cã, toti istoricii care au venit sâmbãtã la Petrosani, vorbesc în documentele lor, despre Atelierele Centrale.
„Coloana Infinitã, care a fost realizatã la Atelierele Centrale Petrosani, cred eu cã este cea mai cunoscutã operã de artã a culturii românesti. O stie toatã lumea si se leagã, indisolubil, de Petrosani, pentru cã aici a fost fãcutã, proiectatã si, foarte important, a fost transportatã  si ridicatã în plan vertical, operatiune extrem de dificilã. Au venit aici din Bucuresti, Cluj, Craiova, Târgu Jiu si expunerile lor sunt un adevãrat elogiu mãiestriei celor de la Atelierele Centrale Petrosani, care au fãcut Coloana. Nu mai existã si ei si-au exprimat imediat dorinta sã îi ducem la acele hale. Ei, asa cum stim, halele sunt o grãmadã mare de moloz. În România nu avem un muzeu al lui Brâncusi, pe care nu îl poti face doar cu fotografii. Aici am fi avut cele douã hale, turnãtoria, tâmplãria, aveam cuptoarele, proiectul tehnic de executie si amplasarea muzeului, pe marginea drumului national, putea fi chiar un element de mare interes. Din pãcate, însã, Valea Jiului a ratat multe”, a precizat si Ovidiu Rizopol.

Manifestãrile au fost gãzduite, însã, de primarul municipiului Petrosani, Tiberiu Iacob Ridzi:
„Lucrurile au început aici. Tot ce a realizat atunci Brâncusi a fost fãcut cu oamenii de aici, oameni deosebiti si foarte multi anonimi, care au lucrat efectiv la acest simbol universal: Coloana Infinitului. E o onoare pentru noi sã fim azi, aici, si meritã sã aducem la cunostinta contemporanilor ce s-a întâmplat aici, chiar dacã halele nu mai existã acum, pentru cã a început demolarea lor”, a spus si Tiberiu Iacob Ridzi.
Atelierele în care Brâncusi a creat Coloana Infinitului au intrat într-un proces de demolare la finele lunii septembrie.
Clãdirile din curtea institutiei s-au nãruit în ultimele zile si asta, în conditiile în care aici urma chiar sã fie alocat un muzeu al Coloanei Infinitului, aici fiind locul în care marele Constantin Brâncusi a turnat piesele ce compun Coloana. Lichidarea firmei a început prin 2015, când au fost scoase la vânzare tractoare nefunctionale, cuptoare, motoare, masini, utilaje folosite în procesul de productie, diverse rezervoare supraterane sau chiar fier vechi.
La finele anului 1999, SC UMIROM SA avea datorii de 67,952 miliarde de lei, la un capital social de 45 miliarde de lei. FPS a decis sã o vândã, iar fabrica a fost cumpãratã în anul 2000 de fostul prefect PSD al judetului, Aurelian Serafinceanu, pentru 7, 9 miliarde lei vechi, pe care i-ar fi plãtit în transe, cu gândul de a redresa societatea, dar acest lucru nu s-a mai întâmplat. Din cauza debitelor foarte mari cãtre stat, în anul 2004 a fost instituit sechestru asigurãtor pe bunurile mobile si imobile ale uzinei, care au fost apoi scoase la licitatie. Firma a intrat pe rând în reorganizare, în lichidare, în faliment, iar apoi a dispãrut, pentru cã la finele anului 2011, primãria din Petrosani a emis autorizatia de demolare.
În aceste zile, constructiile sunt rase de pe fata pãmântului.
Diana Mitrache

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *