Noi studii vor fi realizate pentru a vedea care este starea minelor de cãrbune din România. Dupã fiecare accident de muncã oficialii ministerului de resort vin cu promisiuni. Praf în ochi, am spune noi.  Fiecare ministru a promis cã statul român va acorda o atentie deosebitã industriei miniere din România. Minciuni. Familiile si-au îngropat rudele decedate, rãnile sufletesti ale familiilor nu s-au închis si nu se vor închide niciodatã. S-au cãutat vinovati. Dar adevãratii vinovati sunt liberi si umblã în costume… de Halloween. Oficialii vin si îi amãgesc pe mineri cã totul se va schimba, cã lucrurile se vor îmbunãtãti. Nu au fost în stare sã gãseascã solutii. Au gãsit scuze. Si pun lacãtul. Pun lacãtul pentru a acoperi jaful, a ascunde mafia care a gravitat în jurul activitãtii miniere din Valea Jiului. Unii s-au îmbogãtit.
Au ridicat imperii din afacerile cu aurul negru, cãlcând pe cadavrele minerilor. Acum, oficialii Ministerului Energiei promit alte studii. Vor sã afle care sunt riscurile din minele de cãrbune.
“Vom declansa procedura de achizitie pentru un studiu elaborat privind riscurile din minele de cãrbune din România”, a spus ministrul Energiei, Toma Petcu.
La fel a promis ministrul si dupã accidentul mortal de la Mina Lupeni. 200 de stâlpi au ajuns sãptãmâna trecutã, la unitatea minierã de la Livezeni. Insuficienti pentru nevoile minelor. Minele din Valea Jiului gem dupã investitii. Minerii lucreazã în conditii vitrege. În anii trecuti investitiile în minerit au fost caracterizate de contracte purtãtoare de comisioane si fapte de naturã penalã. Organele de anchetã nu au gãsit vinovatii.
Raport 2016
Un raport al Ministerului Energiei din anul 2016 arãta care sunt deficientele din minele Vãii Jiului.
“În acest moment, în Valea Jiului existã o rezervã totalã de cãrbune de 53,2 milioane de tone. Din aceastã cantitate totalã, cea mai mare rezervã este la exploatarea minierã de la Livezeni (17,5 milioane de tone), iar cea mai micã (7 milioane de tone) este la exploatarea minierã Lonea.
Cea mai mare problemã identificatã de membrii Comitetului pentru activitatea minierã este lipsa acutã a investitiilor din ultimii 20 de ani, lipsa retehnologizãrii si modernizãrii metodelor de extractie. Dupã Revolutie, nivelul investitiilor în minerit a scãzut la 5% din valoarea celor de dinainte de 1989, iar dupã anul 2007, nu a mai fost demaratã nicio investitie.  Complexurile mecanizate asigurã, potrivit specialistilor din Comitet, o productivitate dublã fatã de metodele clasice de exploatare, folosite în mare parte dintre minele actuale. Costurile de achizitionare ale unui astfel de complex mecanizat sunt evaluate la circa 11-12 milioane de euro. Potrivit calculelor fãcute de membrii Comitetului, cheltuielile de retehnologizare a minei Livezeni ajung la 127 de milioane de lei. Astfel, la nivelul anului 2015, 70% din costul de productie al cãrbunelui a reprezentat cheltuiala cu „munca vie”, ceea ce înseamnã cã extractia se face cu tehnologii vechi de mai bine de un sfert de secol. Concluziile  întâlnirii Comitetului pentru activitãti miniere sunt: rezerve de cãrbune existã, costul lor de explorare este foarte mare, iar principalul motiv care a condus la aceastã situatie este lipsa acutã de investitii din ultimii 20 de ani”, arãta la acel moment analiza comitetului pentru huilã.
Monika BACIU