Depopularea Vãii Jiului se resimte pe toate planurile. Dacã acum 130 de ani, în Valea Jiului erau adusi oameni din toate colturile tãrii pentru a da tãrii cât mai mult cãrbune, acum se constatã un exod masiv. Restructurãrile din domeniul minier si-au pus amprentã si asupra comunitãtii religioase.
Putini sunt tinerii care mai frecventeazã bisericile. Biserica Sânioni din Lunca Jiului are 200 de ani de existentã. Cele douã secole atestã existenta comunitãtii în Petrosani. Aceastã micutã bisericã din lemn atestã prezenta momârlanilor încã din cele mai vechi timpuri. Dezvoltarea Vãii Jiului a venit odatã cu începerea exploatãrii cãrbunelui. În anul 1887 a fost datã în folosintã biserica romano-catolicã. Asta pentru cã în Valea Jiului au fost mutati oameni din toate colturile tãrii pentru a lucra la exploatãrile miniere aflate la acel moment în plinã dezvoltare. Cum se vede astãzi restructurarea unei industrii care a dezvoltat Valea Jiului?
“Credinta oamenilor nu se schimbã, oamenii vin la bisericã, dar problema este faptul cã foarte multi tineri pleacã din Petrosani. Pentru viitor este putin sumbru. De aceea, comunitatea este putin mai în vârstã. Suntem douã comunitãti care apartin de aceeasi parohie, comunitatea de limba maghiarã si comunitatea de limba românã. Credinta ne uneste si este o singurã limbã care e bine de vorbit, si anume limba dragostei”, ne-a spus Szasz Janos, preot paroh al Bisericii romano-catolice Sfânta Varvara.
Tinerii pleacã din Valea Jiului, iar fetele bisericesti spun cã este o problemã a comunitãtii.
“Biserica chemã tinerii, dar problema este ce oferã comunitatea. Este un proverb foarte important: “dragostea fatã de tarã este importantã, dar e important sã te iubeascã sI tara” sI asta lipseste la noi. Fiecare numai pe el se iubeste”, ne-a mai spus preotul.
Restructurarea industriei miniere are repercursiuni negative asupra întregii comunitãti a Vãii Jiului. o industrie care în urmã cu zeci de ani dãdea de mâncare la 70.000 de mineri si familiilor lor, astãzi mai asigurã hranã a putin peste 4000 de mineri.
Monika BACIU
