Conducerea Complexului Energetic Hunedoara a aflat ceva ce se stia. Polonezii exploateazã cãrbunele cu tehnologii moderne, pe când în minele din Valea Jiului echipamentele sunt cele de acum 50 de ani.  Directorul general al CEH, Viorel Stancu a fost sãptãmâna trecutã în Polonia, de unde ne spune cã s-a întors cu un gust amar.
“Am fost si m-am întors cu un gust amar din Polonia. Gustul amar nu provine de la polonezi sau de la modul în care am fost primiti acolo, ci de la faptul cã am vãzut decalajul dintre tehnologia cu care lucrãm noi si tehnologia cu care se lucreazã pe piata mondialã, Polonia care e cel mai mare producãtor din Comunitatea Europeanã. Tehnologiile care se aplicã în momentul de fatã în Polonia si în restul lumii, s-ar preta foarte bine si la noi. Sunt asemãnãtoare conditiile geologice din Polonia si din statele unde îsi exportã aceste tehnologii cu conditiile geologice de la noi, dar avem o problemã cu plata acestor utilaje, cu achizitia lor, pentru cã în relatiile intercomunitare se practicã acea deschidere de acreditiv, un fel de platã în avans sau garantare a plãtii a utilajelor pe care le comandãm. Lucreazã cu tehnologii moderne, le stiam, le-am vãzut încã o datã, cu randamente foarte ridicate, utilaje mici, usoare, usor de folosit de cãtre oameni si cu fiabilitate foarte mare. Sunt usor de manevrat, usor de transportat. Un perforator rotopercutant pe care îl folosim noi are în jur de 90 de kg, iar perforatoarele care se folosesc în Polonia si în tãrile unde exportã acest tip de utilaj, are pânã în 10 kg”, a declarat Viorel Stancu, directorul general al CEH.
Valea Jiului ar mai putea rãmâne cu douã unitãti miniere considerate viabile. Adevãrul este cã fãrã investitii majore, nici minele Livezeni si Vulcan nu sunt viabile si nici nu vor fi. Problema este cã nu existã banii necesari pentru achizitionarea de echipamente demne de secolul XXI.
“E absolut necesar sã aducem si retehnologizãm cele douã unitãti miniere care sunt prinse în SIEG. Numai prin retehnologizare poate sã creascã productivitatea muncii, putem sã obtinem randamente mult mai bune, sã usurãm munca oamenilor si sã creascã cantitatea de cãrbune pe care o putem extrage din subteran. Avem întocmite studii de fezabilitate, sunt întocmite de doi ani, la preturile care erau acum doi ani si în SIEG sunt prinse si sumele necesare retehnologizãrii sau mai bine spus în pretul de cost al cãrbunelui de la cele douã unitãti miniere intrã si pretul de cost al utilajelor pentru retehnologizare. Trebuie sã intre în functie acel SIEG, sã se recunoascã pretul pe MWh si inclusiv pretul cãrbunelui si atunci altele sunt perspectivele privind retehnologizarea celor douã mine. Va fi greu sã achizitionam tehnologia de vârf, mãcar sã achizitionãm tehnologia apropiatã de zilele noastre, nu de acum 40-50 de ani”, a mai spus sursa citatã.Este cunoscut faptul cã minerii se luptã cu greutãtile pentru a extrage cãrbunele. Tehnologiile sunt învechite, când au existat banii pentru modernizãri acestia au fost “sifonati”, iar rezultatele se vãd în zilele noastre, când productia la unitãtile miniere este undeva la 1000 de tone pe zi.
Monika BACIU