Prin noroaie la referendum

Bãtrânii dintr-o comunã hunedoreanã, aflatã în Muntii Poiana Ruscã, au strãbãtut pe jos zeci de kilometri pentru a vota la referendum

Timpul a stat în loc în comuna Bãtrâna din „Tinutul Pãdurenilor”, în care abia dacã numeri 140 de suflete, toate obosite de atâta uitare si singurãtate. Bãtrânii locului spun despre comuna Bãtrâna cã este raiul pe pãmânt, dar pânã sã ajungi la el trebuie sã treci prin iad. În trei din cele patru sate ale asezãrii nu existã electricitate, apã curentã sau alte „minuni” ale lumii moderne. Oamenii trãiesc ca la începuturi, la lumina felinarului povestindu-si între ei amarul, la gura sobei. Anul acesta au avut „zarvã” mare în coltul lor de rai pentru cã au fost alegerile: în varã la primãrie, iar acum votul pentru demiterea presedintelui. Ieri, suflarea comunei Bãtrâna a tinut sã-si exercite dreptul si oamenii au venit cu mic cu mare la cãminul cultural din sat sã „punem stampila”. Sperã la lucruri mãrunte dar care pentru ei valoreazã cât un munte de aur – sã li se refacã drumul, iar în sate sã fie tras curent electric, chiar dacã votul de ieri nu are prea mare legãturã cu nevoile lor. „Apãi dacã o fi sã ne facã drumul. Pensii mai mari ca sã avem bani de medicamente si sã fie viata mai bunã. Cã aici e frumoasã da” e grea mamã”, spune tanti Vãsãlie, o bãtrânã din centrul comunei, privilegiatã pentru cã la gospodãria ei a ajuns „lumina”.

„Apoi e greu aci în munte si doarã animalele te mai scot din necaz. Brânzã, lapte, lânã de la oi, toate sunt bune si cu ele trãim. Agriculturã nu se prea poate face cã-i munte, dar animale mere sã tânem. Ar fi nevoie sã se facã drumu’ domnule si sã bage curent. Da io nu cred cã mai apucãm sã ne bage luminã. E frumos aici cã-i aer curat si liniste. Da’ parcã prea-i multã!”, spune si Cornel, unul dintre sãtenii la care „lumina” încã nu a ajuns.

Votul cere sacrificii

Pentru ca oamenii din cele patru sate apartinãtoare comunei sã ajungã la vot au avut de strãbãtut pe jos si câte 10 kilometri, prin noroi pe alocuri cã a plouat. Nimeni n-a dat înapoi si gãtiti de sãrbãtoare s-au dus la votare.

Bãtrâna are în componentã patru sate -Piatra, Poiana Rãchitaua, Bãtrâna si Fata Rosie- în care trãiesc 140 de oameni, majoritatea bãtrâni. Singura lor posibilitate de a-si asigura traiul este pãstoritul. Nu este om în comunã care sã nu aibã mãcar câteva animale, altfel ar muri de foame. Tot ce produc consumã pentru cã, în lipsa unui drum bun care sã-i lege de civilizatie, nu pot face negot la piatã si nici nu ar putea munci în oras. Chiar dacã ar munci, ce ar putea sã facã cu banii dacã la ei abia ajunge o masinã cu pâine

Povestea Bãtrânei

Aflatã chiar la granita judetului Hunedoara cu Timis, comuna Bãtrâna este o asezare strãveche, care dateazã încã din perioada neoliticã. Numele i-a fost dat de o veche legendã, care spune cã un bãtrân vânãtor a fost prins braconând prin munti iar „jãndarmii” l-au lãsat nepedepsit dupã ce bãstinasul le-a despãrtit, în minte, Transilvania de Banat fãrã sã treacã vreun curs de apã. Multumiti „jãndarmii” cã au o „hartã” a zonei, i-au spus vânãtorului: „acum poti sã te duci la bãtrâna ta” si satul asa s-a numit de atunci. Legãtura cu lumea a putinilor oameni care au mai rãmas acolo se face pe jos, cu cãruta sau cu autoturismul.

Maximilian Gânju

Advertisements