Mai multi factori contribuie la situatia criticã semnalatã de administratorii fondurilor de vânãtoare, principalul fiind colectarea fãrã limite a fructelor de pãdure, principala hranã a animalelor.

Agricultorii din Tara Hategului si nu numai se plâng de faptul cã mistretii le distrug culturile, pagubele suferite fiind importante si cer vânãtorilor sã ia mãsuri. Gestionarii fondurilor de  vânãtoare încearcã sã tinã animalele departe de zonele populate prin  distribuiri repetate de hranã complementarã. Cum mistretii, ursii dar si alte animale sãlbatice nu mai gãsesc în pãdure jir, fructe de pãdure ori ciuperci, coboarã spre culturile de porumb, cartofi sau alte cereale si fac pagube. ”Ursii vin la livezile cu fructe si fac stricãciuni iar mistretii la culturile de cereale. Jirul se face în cantitãti enorme o datã la patru ani si atunci populatia de mistreti explodeazã. În 2016 a fost o productie foarte mare de jir, dar acum s-a stricat si mistretii nu-si mai gãsesc hrana în pãdure. Chiar si asa n-ar coborî spre zonele populate dacã le-am lãsa alternativã. Colectãm tot ce oferã natura, ciuperci, afine, zmeurã, mure, merisoare, tot pânã la ultima boabã. În aceste conditii  este normal sã ajungã la culturi. Vina este a noastrã în totalitate. Sub pretextul sãrãciei radem tot, nu-i lãsãm ursului nici gram de afine, mure, zmeurã. Si atunci ne revoltãm când vine la livezi, dar el vine fortat pentru cã nu mai are cu ce mânca”, spun pãdurarii.

Afaceri sub pretextul sãrãciei

Culegãtorii de fructe de pãdure din Valea Jiului sunt cei mai numerosi în Retezat si Parâng si nu lasã în urma lor nimic. Sub pretextul sãrãciei lasã animalele fãrã hranã, însã câstigurile lor sunt substantiale. „Iarbã practic nu  prea este din cauza cãldurii si secetei. Fructele de pãdure, ciupercile care fac parte din alimentatia zilnicã si de bazã a ursilor în aceastã perioadã sunt culese. Este si normal ca animalul sã-si caute în alte locuri hrana atât timp cât el se duce în habitatul lui unde era obisnuit sã-si gãseascã hranã si constatã cã nu mai are. E îngrijorãtor dar nu trebuie sã fim mirati dacã ne vom trezi cã o sã vedem ursi tot mai aproape de noi”, explicã administratorii fondurilor de vânãtoare. Un alt aspect îngrijorãtor este cã animalele au început sã se obisnuiascã cu prezenta oamenilor. ”Vânatul avea liniste în habitatul sãu, dar acum nu mai este. Oamenii si-au fãcut cabane în habitatul lor, au câini, bulversãm tot. Pãdurea e deranjatã de culegãtorii de fructe, de pãsunatul necontrolat, de tãierile de lemne. Asta e marea tragedie”, mai explicã vânãtorii.

Maximilian Gânju