Dupã „învãlmãseala” din Decembrie 1989 românii au sperat cã teritoriul danubiano – carpato – pontic va reintra pe fãgasul normal iar România va redeveni ce a fost în perioada interbelicã. Respectiv tara clasatã pe locul 9 (ca nivel de dezvoltare) în Europa acelor vremuri. Nimic mai fals!

Cameleonii politici s-au decolorat din rosii (unii mai pãstreazã, totusi, si astãzi culoarea steagului pe care erau inscriptionate secera si ciocanul) în toate culorile curcubeului (trecând chiar si prin portocaliu sau mov) dar nãravurile au rãmas aceleasi. La fel si nepriceperea sau mai bine zis dezinteresul (în afarã, bineînteles, de interesul propriu) în conducerea destinelor natiei române. În acest timp, Tara a mers din rãu în mai rãu, devenind o simplã piatã de desfacere pentru firmele din vest. Singurul lucru cu care s-ar putea lãuda românii ar fi intrarea în NATO si UE, dar acesta ar fi venit de la sine pentru cã a fost motivul pentru care românii au fost „revolutionati”. Nu de alta dar vesticii aveau nevoie de resursele materiale sau minerale si de forta de muncã din Est dar si de mutarea gardului de protectie cât mai departe de ei… Adicã pânã la granita dintre români si alti români (cei din actuala Republicã Moldova).

Valea Jiului, sãtulã, si ea!

Douã simple cifre pot fi dovada a ceea ce s-a petrecut în Valea Jiului în ultimii 22 de ani. Acestea sunt 55.000 si 7.600. Adicã numãrul celor care munceau în minerit în 1990, respectiv în 2012. Iar viitorul nu se anuntã deloc mai roz pentru cã se pregãtesc (chiar în aceastã toamnã) noi disponibilizãri de personal si închideri de mine.

Dupã primele disponibilizãri mineresti, de la debutul cãrora se vor împlini, în luna  septembrie a acestui an, 15 ani si în urma cãrora aproape 20.000 de mineri au renuntat la un serviciu sigur, Guvernul României a promis lansarea unui numãr impresionant de „oportunitãti” pentru miile de proaspeti someri (în 1997) din Valea Jiului. Pentru început, „Valea Plângerii” a fost declaratã „zonã specialã”, ocazie cu care micii afaceristii locali s-au transformat în marii oameni de afaceri de astãzi, prin unele inginerii „afaceristice” mai mult sau mai putin legale. Mai apoi, pentru a-i ajuta tot pe fostii mineri si a le gãsi un loc de muncã, cineva „de sus” a venit cu alte idei strãlucite si anume acelea de a construi prin Valea Jiului autostrãzi peste autostrãzi,  hidrocentrale peste hidrocentrale, sau chiar un tunel de metrou între Petrosani si Masivul Parâng, lucrãri care ar fi trebuit sã „absoarbe” între 5.000 si 7.500 de someri. Ce s-a realizat si ce nu s-a realizat din toate aceste proiecte „faraonice” stie astãzi toatã lumea. Adicã nimic! Zero barat!

Sãtui si de turism

Dupã ce toate celelalte proiecte au cãzut unul dupã altul, în luna iulie a anului 1999 cuiva i-a venit ideea sã transforme Valea Jiului într-un paradis turistic, odatã cu demararea unui  Program de Dezvoltare Localã prin Integrare Europeanã, etapa I, proiect „Valea Jiului – Zonã turisticã”, proiect sprijinit chiar de cãtre primul ministru din acea vreme. Astfel, în urmã cu (fix) 13 ani, Fundatia „România – Generatia Urmãtoare” lansa în colaborare cu alte institutii mai mult sau mai putin centrale, un proiect de constituire a Companiei de Turism „Valea Jiului”. Printre co-fondatori se aflau „reprezentantii autorizati ai comunitãtii locale si investitori reali în domeniu”. Cât de autorizati si cât de reali au fost toti acestia se vede bine acum, la împlinirea a aproape 13 ani de la demararea proiectului care a adus tot atâtea locuri de muncã pentru fostii mineri, cât si celelalte initiative ale guvernantilor de ieri si de azi. Nici Valea nu s-a transformat (încã) în „paradis turistic” si nici disponibilizatii nu s-au ales cu un loc de muncã în sectorul turistic.

Saturatia finalã. Mai exact numitã, greatã!

Una peste alta, dupã 22 ani de „proiecte futuriste”, zona a rãmas

într-adevãr una defavorizatã (aveau ceva dreptate guvernantii în anul 1997 când i-au pus aceastã pecete), iar fostii mineri, sãtui sã mai astepte mult-promisele locuri de muncã au ales calea exilului, ajungând în prezent sã lucreze prin Italia sau Spania. Mãrturie stã reducerea numãrului populatiei din Valea Jiului cu aproape 25.000 de locuitori în, doar, ultimii 10 ani… În acest timp, desi natia românã a ajuns un neam sãturat (sãtul) de gargara politicienilor, acestia se încãpãtâneazã sã rãmânã la putere. Fie cã este vorba despre deputati, senatori, primul ministru sau cei doi presedinti (unul suspendat, celãlalt aninat de functia respectivã)… Apropo: acestia, oricum, ar fi ajuns si pe cale naturalã la putere (fiind vorba despre copiii, nepotii, ginerii, finii sau lacheii fostilor componenti ai Marii Adunãri Nationale) fãrã a mai fi nevoie de executarea cuplului Ceausescu. În altã ordine de idei, fiti siguri cã Victor Ponta nu este un plagiator! Nu de alta, dar, fiind prea ocupat cu problemele politice, „micul Titulescu” nu ar prea fi avut timp sã-si scrie singur teza de doctorat! Adevãratul plagiator, copiatorul sau copy-paste-istul este cel care a compus respectiva lucrare semnatã de actualul prim-ministru!

Mircea Nistor