Povestea preotului din mâinile cãruia lemnul spune povesti

Ciprian Marton este un preot tânãr din Petrosani, care slujeste la Biserica ridicatã de minerii Vãii Jiului si care poartã hramul Sfintei Varvara, ocrotitoarea celor ce trudesc în subteran. Povestea sa, însã, este legatã de tineri si de modul în care cautã sã si-i apropie.

Îi atrage prin muzicã si îi invitã sã cânte la chitarã, alãturi de ei, a initiat chiar si un maraton ortodox pe biciclete, dar, poate unul dintre cele mai frumoase proiecte ale sale este legat de lemn. Are, în curtea bisericii, bucãti de lemn, pe care le transformã în povesti bisericesti si vrea astfel sã îi încurajeze si pe tinerii din zonã sã i se alãture. Cu o daltã în mânã, cu talent si pricepere, din mâinile pãrintelui Ciprian Marton ies povesti nespuse si poate doar intuite.

Cruci sculptate, obiecte bisericesti, rame de fotografii sau tablouri si multe alte obiecte de cult, în special, si-au fãcut loc în atelierul sãu, din curtea bisericii. Pãrintele are acolo sus, deasupra tuturor, într-o încãpere improvizatã, un mic atelier, iar în mâinile sale, lemnul spune povesti.

„La Sfânta Varvara, activitãtile merg pe 3 axe: mai întâi Îl slujim pe Dumnezeu, aproapele, prin activitãti sociale si apoi partea aceasta, de artã, de care mã ocup si îmi este foarte drag. Fac asta de câtiva ani si asta pentru cã am simtit nevoia sã mã relaxez, sã fac altceva, decât ceea ce fac în mod normal. Nu sunt tocmai multumit de ceea ce fac. Vãd mereu defecte si cred cã se poate si mai bine, dar fac lucrul acesta pentru Dumnezeu”, ne mãrturiseste Ciprian Marton, preot ortodox. Inspiratia i-a venit preotului Ciprian la o mãnãstire, dupã ce a admirat operele sculptate ale unor cãlugãri, iar, în timp, a reusit sã facã din lemn, o poveste.

1-1

„Am început cu o surubelnitã, nici mãcar daltã nu aveam. Nu urmãream sã fie spectaculos, ci sã fac ce îmi place si mã odihneste si în timp, am reusit sã strâng scule, dãlti, sã lucrez mai bine. Si, când  si ceilalti au apreciat munca mea, cu atât mai mult m-am bucurat”, explicã pãrintele. Îl slujeste pe Dumnezeu, dar în timpul liber, mânuieste dalta, creând lucruri absolut fantastice. Lemnul, însã, e pretentios si dacã ai gresit, nu ai cum sã mai revii si totul s-a stricat. „La picturã, când gresesti ceva, poti face ceva peste, sau sã stergi, sã corectezi. La sculpturã nu e asa. Lemnul e pretentios. Dacã îti pleacã pe o fibrã fisurã, se duce pânã în capãt si toatã lucrarea se pierde”, a povestit Ciprian Marton.

Pãrintele  vrea sã atragã la atelierul sãu cât mai multi tineri, cãrora sã le insufle din învãtãturile sale. Nu va renunta la idee si chiar a lucrat cu câtiva si în trecut.

1-2

„Acum 2 ani am avut un proiect pe sculpturã si picturã în care am implicat tinerii. Eu încerc, desi nu prea sunt doritori, pentru cã se munceste mult si se vede putin”, explicã preotul.

Se vede putin, însã, operele sale ce au fãcut lemnul sã

vorbeascã povesti despre istoria momârlanilor de la noi, le vedem la bisericã la care slujeste, ori pe Sãlãtruc, într-un cimitir vechi, unde vrea sã refacã toate crucile din lemn, asa cum si

Iisus a avut, pãstrând, totodatã, obiceiul local.

Diana Mitrache

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *