Condamnatã la singurãtate de copii si stat

Are 73 de ani si este condamnatã la singurãtate de propriile fete, dar si de stat. Povestea de viatã a doamnei Maria Stefan este demnã de un roman. S-a cãsãtorit la 15 ani, a avut un o fatã si apoi a mai înfiat un copil. La 35 de ani a divortat, iar fetele nu i-au fost ajutor. A lucrat la minã unde a avut un accident care i-a afectat coloana.

Ajunsã la bãtrânete, tanti Morico, cum îi spun apropiatii, se luptã cu singurãtatea si cu bãtrânetea. Fetele au uitat-o si au condamnat-o la singurãtate. La fel a fãcut si statul. Femeia ar vrea sã meargã la azil, dar nu este primitã pentru cã nu are niciun handicap dovedit prin acte. Tanti Morico a lucrat la minã, iar în urmã cu zeci de ani a suferit un accident care i-a afectat coloana. Nu are acte care sã dovedeascã acest lucru. A ajuns la 73 de ani si trãieste dintr-o pensie de 400 de lei. Mai face curãtenie la patru scãri de bloc si ne spune cã uneori mai îngrijeste si câte o bãtrânã.

“Eu mi-am luat viata singurã, am lucrat pe unde am putut. Am vorbit cu preotul Bulf si aici nu avea loc. Am patru milioane pensie (400 RON), dar acum o sã mai îmi dea. Mãcar iarna, douã-trei luni dacã as putea sta la azil. Am 73 de ani, ce sã fac. Eu mã mai duc la cumpãrãturi, când mãnânc mai bine, când mã odihnesc. Femeile de la alimentarã mã cunosc, si când mi-e greu iau câte o pulpã, douã”,  ne-a spus doamna Maria Stefan. Din putinul pe care îl are, femeia reuseste sã îsi plãteascã toate datoriile. Se gândeste chiar si la înmormântare. Pentru a nu depãsi cheltuielile, constiincioasã îsi noteazã, în fiecare zi, indexul de la contorul de curent. Chiar si asa, în casa ei este mai frig decât afarã. Îi este fricã sã porneascã caloriferul electric pentru a nu consuma prea mult curent, dar de teamã de a nu provoca un incendiu. Instalatia electricã este veche si frecvent au loc incendii, ne spune femeia. “Fac si patru scãri, cu alea reusesc sã îmi plãtesc datoriile. Plãtesc cotizatia de înmormântare, la pensionari, plãtesc asigurarea la casã. E tare frig în casã, nu se încãlzeste, când mã trezesc dimineata, hainele sunt umede. A venit cineva de la Caritas si mi-au zis când am nevoie sã spun cã vin si mã ajutã”,  ne mai povesteste tanti Morico. Femeia ar vrea la azil. Dar conditiile în care functioneazã centrele de acest tip nu îi permit sã fie integratã aici. Spre exemplu, la Petrila,  una din conditiile principale este ca persoanele internate sã fie cu handicap si sã nu aibã pe nimeni. “Centrul de Îngrijire si Asistentã Petrila are o capacitate de 50 de locuri si este o unitate rezidentialã de asistentã socialã care are rolul de a asigura aplicarea politicilor si strategiilor de asistentã socialã a persoanelor adulte cu dizabilitãti. Unitatea are in componentã un numãr de 3 clãdiri, unde, pe lângã dormitoare, camere de zi, club, bucãtãrie, sãli de mese, grupuri sanitare, se mai gãsesc si cabinete de specialitate si un corp administrativ. Centrul de Îngrijire si Asistentã Petrila oferã urmãtoarele servicii: cazare, hranã, cazarmament; asistenta medicalã de specialitate, activitãti de ergoterapie, recuperare, îngrijire si supraveghere permanentã a persoanelor asistate; activitãti cultural – educative si de socializare atât în interiorul centrului cât si în comunitate; consiliere si informare asistatilor si familiilor acestora; acordã sprijin si asistentã de specialitate în vederea prevenirii situatiilor ce pun în pericol siguranta persoanelor asistate; intervine în sensibilizarea comunitãtii la nevoile specifice ale persoanelor asistate, colaborare cu biserica, scoala, comunitatea. Beneficiari, persoane adulte cu dizabilitãti, aflate în dificultate, de pe raza judetului Hunedoara”, aratã pe site-ul DGASPC Hunedoara.

Tanti Morico are handicap, dar nu poate dovedi acest lucru cu acte. Are si douã fete cãrora nu le pasã de ea. Una este la Timisoara, iar cealaltã locuieste la un bloc distantã de cea care i-a dat viatã. Femeia este condamnatã la singurãtate atât de propriile fete cât si de stat. Oameni cu suflet mare o cautã si îi mai aduc de mâncare femeii. Lavinia Grigoriu, Mariana Popa si Anca Stoica au vizitat-o pe bãtrânicã pentru a-i duce îmbrãcãminte, dar si mâncare.

Monika BACIU

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *