Pe 15 noiembrie s-au împlinit 8 ani de la explozia din adâncurile minei Petrila, abatajul 431, în urma cãreia si-au pierdut viata 13 mineri. Între timp, mina a fost închisã.

Patru dintre ortaci si-au pierdut viata încercând sã-si salveze colegii. Este vorba despre Nicolae Puian (36 de ani), Daniel Frãtilã (38 de ani), Elekes Attila (35 de ani) si Trandafir Visan (40 de ani). Celelalte victime ale tragicului accident sunt: Ing. Brad Iosif, inginer-sef productie (44 ani), Ing Holingher Doru, sef Sector I (39 ani), Stoian Vasile, miner, Sector I (38 ani),  Mãtan Adrian, ajutor miner front, Sector I (27 ani), Mates Dan, sondor, Sector VI (35 ani), Mos Silviu, miner-sef schimb, sector I (36 ani), Sipos Cristian, miner, Sector I (34 ani), Alecsa Marcel Alin, sondor, Sector VI (36 ani), Frãtilã Daniel, miner-sef de schimb, Sector VI (38 ani).

Minerii si salvatorii mineri, care au pierit în 15 noiembrie 2008 la Petrila, au fost comemorati la gura exploatãrii miniere, acolo unde, acum 8 ani, sunetele salvãrilor se confundau cu tipetele de durere ale celor veniti sã îi caute pe cei dragi. Sunt momente, pe care oamenii care au supravietuit, le pãstreazã si acum în suflet, pentru cã atunci 13 mineri si salvatori nu s-au mai întors niciodatã acasã. Douã explozii consecutive au spulberat linistea unei zile nelucrãtoare, iar cei care trecut prin iadul acela îsi amintesc si acum momentele cumplite. „Sunt printre supravietuitori si am venit pentru cã e un moment important în care îi comemorãm pe prietenii nostri care s-au stins, din pãcate. Stiti cum e, cã  se asterne praful pe aici si mãcar cât mai suntem noi în viatã sã îi comemorãm. Si acum îmi amintesc momentele de spaimã, groazã, mi-am vãzut colegii morti… Am fost prins  în a doua explozie. Nu mã asteptam sã se producã a doua deflagratie. Soarta!”, ne-a spus Nicolae Cristea, salvator, supravietuitor al exploziei în care salvatorii mineri au intrat sub pãmânt ca sã scoatã minerii morti în prima deflagratie.

Omul recunoaste cã a mai coborât de multe ori în minã dupã explozie si a constientizat cât de mult i-a afectat acea zi de 15 noiembrie 2008 întreaga viatã. Nu are cum sã uite si la 8 ani de la tragedie, în holul minei s-au adunat nu doar supravietuitorii, ci si cei care conduc acum societatea care se ocupã de închiderea si ecologizarea acestei unitãti miniere. Pentru întreg orasul, acea zi a însemnat sfârsitul exploatãrii cãrbunelui la aceastã minã. „Este foarte greu sã închizi o minã si dupã 8 ani sã îi comemorezi pe acei bravi mineri care si-au dat viata în adâncurile minei. Vreau  sã le transmit un mesaj de compasiune cãtre framiliile lor si la toti minerii care au lucrat aici, le urez sã fie sãnãtosi, pentru cã reprezintã o categorie de oameni care si-au dat viata pentru a scoate cãrbune”, a spus Aurel Anghel, director general al SNÎMVJ.

Cu lumânãri aprinse pentru a aduce speranta de mai bine, toti cei care au venit la mina Petrila au trãit în gând grozãvia. Din pãcate, însã, administratia localã din Petrila nu a fost reprezentatã deloc la acest eveniment al orasului si al Vãii Jiului.  Dintre politicieni,  singurul prezent la comemorarea de la Petrila a fost senatorul Haralambie Vochitoiu

„Sã înãltãm o rugãciune pentru sufletele celor care s-au jertfit, care si-au dat viata în adâncul pãmântului pentru a asigura familiilor loor un trai decent, dar si pentru a întretine ceea ce de sute de ani s-a perpetuat în acaestã Vale a Jiului – mineritul. Nimic nu îi mai poate aduce înapoi în sânul familiei si cred cã  este o datorie de onoare, de credintã ca, de fiecare datã, când trecem pe lângã minã, sã ne aducem aminte cã aici au fost nenumãrate jertfe umane care au plãtit cu viata pentru noi, ceilalti”, a spus unul dintre preotii care au venit sã oficeze slujba de comemorare a victimelor de la mina Petrila.

Comemorarea s-a încheiat cu depunerea unor coroane de flori în memoria celor care au rãmas doar simple nume pe o plãcutã comemorativã în curtea minei ce se închide. Ortacii s-au recules la troita din apropierea minei si la statia de salvare minierã, locurile pe care cei care au pierit, le-au vãzut pentru ultima oarã la suprafata pãmântului.

Diana Mitrache