Au vãrsat o lacrimã, au vorbit despre ultimele decenii petrecute umãr la umãr, în lumea lor fãrã cer, iar vineri 30 octombrie 2015, la ora 10,00 fix, si-au dat jos casca si au privit neputinciosi la ultimul vagonet de huilã scos din pãmânt. Ar mai fi fost multe de spus, ar mai fi fost rezerve de cãrbune, dar totul s-a sfârsit trist, într-o zi parcã prea însoritã la Petrila.

„Tara noastrã aur poartã, nouã nimeni nu ne aratã!” Asta a spus un miner care, imediat ce a scos ultimul vagonet din minã, a ridicat un bulgãre de huilã deasupra capului si a lãsat lumea sã priveascã spre ceea ce va fi mereu ultima zi de productie de la mina Petrila. Acum, la un an, discursurile parcã ne macinã pe interior si neputinta sfâsâie interiorul oricãrui om care a coborât cândva sub pãmânt. Acum un an, am participat la evenimentul de la putul central al minei, iar acolo, un miner ce a împins afarã ultimul vagonet de cãrbune, acum aruncat între mormanele de fier vechi, a izbucnit în lacrimi, când l-am întrebat ce simte.

„Cel putin 20 de ani mai aveam de scos cãrbuni. E o zi foarte tristã,  fiindcã de aici ne câstigam pâinea de zi cu zi si ne pare foarte rãu. O sã încercãm sã mergem la alte mine, unde ne primeste si o sã încercãm sã continuãm, cã mai avem câtiva ani pânã la pensie. Noi toti speram cã o sã iesim la pensie de la mina Petrila. Am încercat sã fim tari, acolo sub pãmânt, sã ne organizãm între noi si sã avem grijã de familiile noastre”, ne-a spus omul pânã s-a înecat de plâns.

1-1

La un an, însã, s-a dovedit cã au fãcut o alegere proastã, întrucât si restul minelor se închid, iar ei nu mai primesc bani de disponibilizare, asa cum ar fi primit dacã plecau direct în somaj de la Petrila.  Teoria acestui miner este, însã, sustinutã de specialistii geologi, care au estimat rezerve importante în subteranul acestei mine.

„În urma unui studiu elaborat de profesorii de la Universitatea din Petrosani  între 2013-2014, am socotit, conform datelor avute la dispozitie, cã în perimetrele miniere active (Lonea, Petrila, Livezeni, Vulcan, Paroseni, Lupeni, Uricani) erau imobilizate 94 mil. tone huilã ca „rezerve dovedite”. La Petrila sunt estimãri care aratã cã în subteran erau la acea vreme cam 80 – 90 milioane de tone de huilã”, a explicat Csaba Lorint, sef lucrãri în cadrul departamentului de Management, Facultatea de Mine din Petrosani.

Nimeni nu a tinut cont de asta si politicienii s-au perindat mereu populist, câte un ministru a venit aici, a coborât în vreo minã, s-a minunat cât este greu si….atât. La un an, de la ziua în care s-a scos ultimul vagon cu huilã, mina Petrila zace în liniste, prea multã liniste…

Diana Mitrache