Tinerii din politicã / ”Folositi-mã, sunt tânãrã, pot rezolva probleme, pot duce cât nu bãnuiti!” (P.E)

La cei 30 de ani, cel mai tânãr consilier al Consiliului Local Petrosani, Lavinia Grigoriu, candideazã pentru functia de consilier judetean din partea PSD. Aceasta  crede cu aceeasi tãrie cã este de facturã socialistã, crede cã poti ajunge într-o functie prin forte proprii, fãrã bani, fãrã pile si relatii. A avut ca model ”fata fugitã de la tarã pentru a face scoli”. Si a fãcut! Este în politicã de la 19 ani, a fost si rãzvrãtitã si rob, care muncea câineste, mânca ce apuca si dormea pe birouri… A fost numitã, asa se si credea cu 10 ani în urmã, un fel de Robin Hood al politicii pentru oameni, a fost ironizatã numitã fiind Evita Peron de Petrosani, dar continuã cu convingerea cã poate schimba o pãrticicã de lume.

În urmã cu trei ani, consilierul local Lavinia Grigoriu, a atras atentia prin câteva afirmatii care pãreau ale unui tânãr rebel, dar hotãrât, si care face parte din generatia care ar putea schimba ceva, în bine, în lumea nebunã în care trãim. Dacã va sti cum s-o facã! Tânãra si-a înfruntat superiorii de partid, de câteva ori: ”asta este politica dv., nu a mea”, sau ”voi renunta la politicã dacã voi simti cã m-a transformat si doar pe o laturã în rãu”, sau ”cei care m-au criticat, mi-au devenit prieteni”, sau ”sunt tânãrã, am timp si energie si vreau sã fiu lãsatã de actualii lideri sã fiu de folos societãtii, oamenilor care mi-au dat votul” etc., etc.

Vise de om necopt, au spus si încã spun multi, uitând cã din visele tinerilor se nasc marile realizãri. În marile companii si bãnci ale lumii, tinerii cu mintea deschisã sunt angajati si ajutati sã-si punã visele în aplicare de la 18 ani, iar altii chiar mai tineri.

”În postura de consilier local, în loc sã muncesc pentru a rezolva probleme ale cetãtenilor, ale municipiului, trebuie sã lupt cu tot felul de bariere… De exemplu, noi, consilierii PSD, la nivelul anului 2013, am depus 25 de proiecte de hotãrâre, solutii pe care le-am promis cetãtenilor cã le vom aplica, si nici mãcar unul nu a fost luat, atunci, în seamã. Nu poti sã te zbati doar pentru a debloca. Au râs de mine primarul si secretarul când am spus ”folositi-mã, sunt tânãrã, nu am functii care sã-mi ocupe mult timp, deci pot rezolva o seamã de probleme, pot duce cât nu bãnuiti!” Am fost crescutã sã mã comport în respect pentru mine si pentru cei din jurul meu. Nu voi lãsa politica sã mã transforme într-un om rãu. Dacã va fi asa, voi renunta la politicã!” – a precizat consilierul PSD, Lavinia Grigoriu.

Robin Hood de Petrosani adus cu picioarele pe pãmânt

A intrat în politicã la 19 ani pentru a face dreptate si credea în naivitatea ei cã va fi un fel de Robin  Hood, dar a fost adusã cu picioarele pe pãmânt întelegând cã lumea nu merge cum credea si cã pentru dreptate trebuie sã lupti, uneori sã te sacrifici si asta dacã politica nu te schimbã, nu te transformã în ceea ce se vede cã sunt majoritatea politicienilor. ”Provenind dintr-o familie modestã, eram hotãrâtã sã schimb lumea, sã fac dreptate, sã fiu asa, un fel de Robin Hood. Eram naivã, cu idealuri mãrete si chiar mi s-a explicat cã lumea nu este cum cred eu, dar degeaba. Acum vãd asta, dar dorinta de dreptate nu cred cã o voi pierde vreodatã. Oamenii nu te ascultã atunci când esti un simplu om, fãrã sã ai un statut câstigat în societate prin muncã si în mod onest. Uitati-vã cum sunt ascultati cei aflati în functii politice, si cum ceea ce spun intrã în dezbatere publicã indiferent dacã este aberatie sau lucru grav! În postura în care mã aflu acum lucrurile au început sã se schimbe. Oamenii au început sã mã caute…

Si da, eu sunt o socialistã, pentru cã cred cã poti ajunge într-o functie prin forte proprii, fãrã bani si fãrã pile si relatii. Primarul Petrosaniului, Tiberiu Iacob Ridzi, mi-a luat în râs râvna si m-a apostrofat numindu-mã Evita Peron de Petrosani, în timp ce mã zbãteam în nu stiu ce problemã prin Consiliul Local. Cred cã dacã demostrez cã pot sã am grijã de mine, sigur voi putea sã am si de altii. O femeie rãzbate mai greu…

La 18 ani m-am angajat pentru a avea banul meu, am învãtat multe de la fostul presedinte PSD Petrosani, care m-a muncit câineste, dar a meritat pentru cã stiu orice coltisor de functionare a unui partid. Au fost nopti când munceam la bazele de date, încât, noi, tinerii, nu aveam timp sã mergem acasã si dormeam pe birouri pentru ca dimineata sã continuãm. Au fost campanii în care nu aveam casã nu aveam masã. Un lucru l-am retinut atunci, care îmi foloseste enorm: ”indiferent ce spun altii despre tine, tu urmeazã-ti calea spre ce ti-ai propus”. La primirea în partid am trecut prin furcile caudine. Era o comisie formatã din greii PSD Petrosani, care m-au supus unui adevãrat examen.

Din presã primul care m-a promovat, în stilul sãu dur, a fost Cãtãlin Docea, iar prima care m-a criticat a fost Adriana Pavel, cu care acum mã înteleg bine si le multumesc pentru cã m-au ajutat sã mã maturizez. Clar, politica m-a dus cu picioarele pe pãmânt.

Am învãtat, m-am specializat, am ajutat copii, oameni în vârstã, familii aflate în dificultate, am initiat proiecte pentru a le rezolva problemele. Apoi am dinamizat împreunã cu tinerii PSD viata municipiului Petrosani prin competitii sportive, spectacole, am sustinut excelenta si am impulsionat talente. Într-un cuvânt, am fost pentru oameni si cu oameni, am acumulat experientã pe care trebuie s-o folosesc pentru a schimba politica si implicit societatea si oamenii ei” – a declarat cea crescutã în PSD.

Presedinta tinerilor social- democrati a avut un model în viatã. O femeie, nãscutã în 1936, care a fugit din satul natal, la 16 ani, pentru a face scoli. A fost una dintre cele mai elegante si respectate femei, din Lupeni si Petrosani, cea care noaptea freca podele,  spãla, apreta si cãlca hainele sotului miner la mina Lupeni, gãtea dumnezeieste si avea spiritul tânãr, optimist si spunea mereu nepotilor cã pe lume este posibil sã realizezi tot ce îti doresti dacã vrei si dacã esti om de valoare. Este vorba de bunica Laviniei Grigoriu.

”Asa a fost pânã în ultima clipã a vietii sale. Coltul de inimã în care mi-a stat permanent, nu cred cã-l voi umple vreodatã. Am venerat-o…”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *