„Odata cu pierderea lui Dan, a plecat o parte din mine si nu cred ca se va mai intoarce vreodata” . Lansarea Proiectului ce poarta numele jurnalistului Dan Codrea. Destul de multa vreme de la disparitia fratelui Dan Codrea din viata noastra (aici e o intreaga poveste de spus despre fratele Dan si sora Luminita Codrea!) nu am putut scrie absolut nici un rand despre el, despre OMUL DAN IOAN CODREA. Pentru ca Dan Codrea ramane in constiinta noastra mai mult decat un jurnalist, mai mult decat un inginer minier, mai mult decat munca de Sisif din culisele a patru simeze cu fotografii (in care cifra 13 insemna pentru el sfidarea propriului destin necrutator!), mai mult decat universul ideatic al articolelor din Saptamana Vaii Jiului – cunoscuta publicatie independenta in alb-negru pe care Dan a reusit sa o aduca in anul XI al existentei sale.
Dupa ce vestea din luna mai 2009, a cazut ca plumbul topit in mintea si in sufletul lui Dan Ioan Codrea, apoi in mintea si in sufletul celor care-l iubesc, nimic nu a mai fost la fel. Nu avea cum sa mai fie…Dupa ce acel diagnostic a cazut ca plumbul topit peste trupul lui, Dan Ioan Codrea a mai trait 2 ani, 7 luni si 4 zile. Insa nu a trait oricum. Dan a luptat pentru fiecare clipa de viata: nu s-a lamentat, nu s-a plans, si-a purtat Crucea cu stoicism, a suferit in tacere. Tin minte ca mi-a spus ca invatam poate prea tarziu sa ne bucuram de fiecare clipa a vietii. Fratele Dan Ioan Codrea ramane un exemplu pentru noi toti: tarie de caracter, un curaj extraordinar, un luptator. Nu, nu am intentia sa vorbesc frumos de fratele Dan, numai pentru ca a plecat de langa noi. Nu ma caracterizeaza.
O sa vorbesc de OMUL DAN IOAN CODREA asa cum l-am cunoscut eu, in urma cu peste 20 de ani, era prin 1987-1988: un tanar cu plete, mereu zambitor, plin de viata, un mare amator al lecturilor de orice gen, o minte deschisa, o gandire analitica, un om curios, care parea dificil cateodata (numai sufletele sensibile par dificile, caci pun bariere greu de trecut pentru cei superficiali!), cinic uneori, malitios cateodata, inzestrat cu simtul umorului, o limba ascutita, un condei unic, o inima care in ultimele doua luni de viata L-a iubit pe Dumnezeu mai mult si L-a provocat mai mult, in acelasi timp. Eu l-am inteles, am inteles substratul acelor negari ale divinitatii, cu atata patima, cu atata inversunare, cu atata tristete neafisata, cu atata speranta. Spun toate acestea, pentru ca polemicile dintre noi (prin sms-uri, pe care le-am pierdut odata cu telefonul!) aveau ca tema credinta in Dumnezeu: eu sustineam faptul ca Dumnezeu inseamna Iubire, iar Dan spunea ca am alunecat in misticism. Dupa care si-a cerut iertare. Asta a fost cu putin timp inainte ca el sa mearga, pentru a treia oara, la clinica din Cluj-Napoca, era pe la sfarsitul lui noiembrie 2011.
M-am trezit cu un sms in care zicea ca nu-i spun chiar nimic, ca sa-l incurajez pentru noua interventie chirurgicala? I-am raspuns ca nu stiam ca este la clinica si ca-i dorim – eu si Sorin Mihail – sa fie la fel de puternic cum il stim, ca este un exemplu de curaj pentru noi toti, un luptator si un invingator. Mi-a raspuns ca-mi multumeste pentru frumoasele cuvinte, dar ca exagerez. Asa era Dan, de o modestie care ar trebui sa fie pilda pentru noi toti. ªtiu ca el ne aude de acolo, din Ceruri, si cred ca intelege, in sfarsit, cat de mult a insemnat si inseamna pentru noi. In acea seara de 4 ianuarie l-am tinut de mana si l-am strigat, i-am spus sa miste degetele daca ma aude… Avea ochii larg deschisi… Ingerasul lui pazitor nu l-a mai lasat sa ne raspunda. Ma urmareste faptul ca Dan nu mi-a mai raspuns. Asteptam cu totii o minune, pe viata!
Dor de neinchipuit a lasat fratele Dan Ioan Codrea in urma lui – iubitei sale Vera Graure, fiului Cristian George Popa, parintilor Lacramioara si Ioan Codrea, celor doi frati ai sai Luminita si Mugurel Codrea, cumnatului Adrian Cerchez, familiei Valentina si Nicolae Cerchez, familiei Anela si Gheorghe Berca, prietenului Hari Vochitoiu, rudelor, prietenilor, colegilor. Numele Ioan provine de la evereiescul „Yochana”, cu semnificatia „binecuvantarea Domnului”. Nu intamplator Dan Ioan Codrea a fost condus pe ultimul sau drum in 7 ianuarie, de Sf. Ion, de toti cei care il iubesc. Avea 42 de ani si multe visuri de indeplinit… „ … El vegheaza” O vorba din popor spune ca nu e om acela care n-a ridicat o casa, nu a crescut un copil, nu a sadit un pom. Imi cer iertare familiei Codrea si familiei Verei Graure ca rascolesc amintiri… Putini sunt cei care stiu ca jurnalistul Dan Ioan Codrea a fost un tata in adevaratul sens al cuvantului si un parinte spiritual pentru Cristian George Popa, fiul Verei Graure, pe care l-a crescut, l-a inteles, l-a iubit ca pe copilul sau, l-a sustinut moral si financiar, l-a ajutat sa-si faca un rost in viata. Pe Cristian, Dan l-a considerat mereu fiul sau, a fost un parinte devotat pentru el, l-a respectat si i-a acordat toata pretuirea sa. Dan Ioan Codrea este ingerasul lui Cristian… „Dan a fost un om deosebit, iar pentru mine a fost mult mai mult decat cel mai bun prieten si, la nevoie, un sprijin.
El a fost atasat de toti cei din familie si toata familia de el. Pentru ca eu nu l-am auzit niciodata sa se certe cu cineva sau sa jigneasca pe cineva sau sa se dusmaneasca cu cineva. Afectiunea trebuie sa vina din suflet, iar el cred ca a demonstrat-o tuturor, prin faptele sale. Despre sprijinul acordat in timpul facultatii pot spune ca a fost maxim, din toate punctele de vedere. Vreau sa va spun ca odata cu pierderea lui Dan, a plecat o parte din mine si nu cred ca se va mai intoarce vreodata. Dar, cred ca acolo unde este, el vegheaza asupra tuturor celor dragi. Pacat ca a plecat prea repede dintre noi. Odihneasca-se in pace.”, spune Cristian George Popa. Daca el a ajuns in prezent un om cu deosebite calitati si, mai ales, un om responsabil, se datoreaza in foarte mare masura parintelui sau spiritual, Dan Ioan Codrea.
Cristian George Popa a absolvit in anul 2005 Facultatea de Mine din cadrul Universitatii din Petrosani, specializarea Procesarea Resurselor Minerale Utile. Dupa ce in perioada octombrie 2004 – martie 2005, Cristian Popa a fost angajatul DH Sport Petrosani, intre 2005-2006 a lucrat ca inginer in cadrul SC Flexik Automation santier Pirelli, in perioada noiembrie 2007 – mai 2008 a fost inginer instalatii-ventilatie in cadrul santierului Nokia de la Jucu, pentru ca intre 2009 – 2010 sa fie numit ªef santier instalatii-ventilatie la ªantierul Kaufland Logistik din Ploiesti si in perioada mai – august 2009 sa lucreze ca inginer la ªantierul Upground Bucuresti. La numai 30 de ani (implineste 31 de ani in 24 aprilie!), Cristian George Popa poarta pe umeri responsabilitatea a peste 50 de angajati ai ªantierului Pirelli din Slatina, in calitate de sef de santier. Este casatorit cu Gabriela Aurelia si au o fetita de 4 ani, Ana-Maria. Premiul de Excelenta „DAN CODREA” pentru cel mai bun fotoreporter, made by Vocea Vaii Jiului Ne gandisem zilele acestea sa punem bazele unei Fundatii in memoria jurnalistului Dan Codrea: Fundatia “DAN CODREA” pentru sprijinirea persoanelor afectate de diverse patologii ale cancerului. In degringolada actualei societati romanesti este foarte greu sa realizezi un asemenea proiect, atat din prisma resurselor financiare cat si a birocratiei care pune bete-n roate. Nu vom renunta la aceasta idee. Tot zilele acestea, ne-am gandit la infiintarea unui Premiu in memoria colegului nostru: Premiul de Excelenta „DAN CODREA” pentru cel mai bun fotoreporter, oferit de publicatia independenta Vocea Vaii Jiului, un premiu care va consta intr-o placheta pe care va sta gravat chipul jurnalistului, o Diploma de Excelenta si un stimulent in bani. Prima editie a evenimentului – decernarea Premiului de Excelenta „DAN CODREA” pentru cel mai bun fotoreporter va avea loc in acest an, de Sf. Mucenita Varvara, in data de 4 decembrie. Consideram ca evenimentul reprezinta o provocare pentru toti jurnalistii din Valea Jiului si aceasta provocare trebuie privita cu seriozitate, fara orgolii, astfel incat, pana spre finele anului 2012, sa avem posibilitatea sa oferim cititorilor articole de calitate si imagini de calitate – asa cum a facut Dan Codrea si asa cum si-ar fi dorit Dan Codrea in continuare, prin ridicarea actului jurnalistic.
Leila OSMAN
