Bãrbatul a rãmas fãrã acordeonul care-i asigurã pâinea zilnicã, atât lui cât si celor cinci copilasi. Reparatia instrumentului ajunge la 700 de lei si nu mai meritã cârpit. Cineva i-a gãsit un acordeon, dar nu are cei 300 de lei pentru a-l cumpãra.

Jan Drosu a ajuns cunoscut în toatã tara dupã ce a fost primul român care a mers la ANAF si si-a scos autorizatie pentru a cânta pe strãzi. Se întâmpla în urmã cu circa zece ani si a vrut sã arate cã presteazã o activitate. Era hãituit de politisti pentru cersit si din acest motiv a vrut sã fie în regulã. A ajuns sã facã parte din peisajul Petrosaniului, iar multi localnici zãbovesc minute bune pentru a-l asculta cântând la acordeon. Cei care sunt mai înstãriti îi lasã un ban în cutia instrumentului, iar la finalul unei zile de cântat, Jan poate duce o pâine copiilor sãi. Acum sunt zile negre pentru cã a rãmas fãrã instrument. ”Mi s-a stricat si acordeonul pe care-l aveam si costã peste 700 de lei reparatia. Cineva a gãsit un instrument la vreo 500 de lei si omul a zis cã pune el 200, face o donatie si eu restul de 300. Din pãcate nu am banii acestia si am apelat la dumneavoastrã, poate se gãseste cineva sã mã ajute”, spune Jan Drosu.

Ploaia si ninsoarea îi stricã instrumentele

Trubadurul a rãmas nu o datã fãrã acordeon, pentru cã reprezentatiile pe strãzi fac ca instrumentele sã se strice mai repede. “Poate cã oamenii se vor întreba de ce tot ajung sã cer ajutor pentru a-mi lua câte un acordeon o datã la doi ani. Una este sã cânti la primãrie, înãuntru, la o nuntã sau botez si alte e pe strãzi, zece ore pe zi, în ploaie si ninsoare. Cum nu mi-am permis sã cumpãr unul nou, am luat tot la mâna a doua si erau si ele uzate, îmbãtrânite. Le-am mai tot cârpit eu pânã când nu s-a mai putut face nimic. Acum am un acordeon de copii, l-am cârpit cât de cât, pânã reusesc sã fac rost de cei 300 de lei”, mai spune Jan. Bãrbatul are cinci copilasi de doi, patru, cinci, nouã si doisprezece ani, iar din cântatul la acordeon pe strãzile din Petrosani, reuseste sã le punã pâinea zilnicã pe masã.

Maximilian Gânju