7 mai 1986, stadionul ”Sanchez Pizuan” din Sevilla, Spania. Dupã un meci dramatic de 0-0, încheiat dupã 120 minute în finala Cupei Campionilor Europeni – actuala Champions League –, Steaua Bucuresti învinge cu 2-0, la lovituri de departajare, (goluri Lãcãtus si Balint) pe mult mai titrata FC Barcelona.
A fost triumful unei generatii alcãtuitã prin `84 de Florin Halagian, muncã pe care au continuat-o altii. A fost izbânda unei ”selectionate” de jucãtori din tarã, adusã într-un mod inspirat la Steaua în acei ani. A fost momentul când Steaua a devenit echipa cu cei mai multi suporteri din tarã. Si din fericire, momentul când Gigi Becali nu exista decât ca un cioban la oi si bisnitar de bilete la film…
Steaua, lider în ”A”, Jiul în ”B”
Sezonul 1985-86 a fost unul cu drumuri paralele pentru Steaua si Jiul. Înaintea finalei de la Sevilla, Steaua ocupa locul 1 în primul esalon, cu doar o înfrângere dupã 23 etape. Jiul tot locul 1, în seria a 3-a a Diviziei ”B”, la mare luptã cu FC Maramures Baia Mare.
A fost un final de sezon bun pentru ambele echipe, Steaua, campioana europeanã de la Sevilla, terminând pe primul loc si în campionat, Jiul, la fel în ”B”, revenind în prima divizie, acolo unde câteva luni mai târziu, va juca împotriva Stelei.
Cu greu…
…se strecoarã în paginile ziarului local „Steagul Rosu”, plin de aberatiile politruce ale secretarului Comitetului mun. de partid C.I., la manifestãrile politico-ideologice
„Laudã omului muncii si creatiei sale”, cãtre ceva despre marele eveniment sportiv, prezentã pe 21 iunie 1986, la numai 41 de zile de la câstigarea C.C.E., a echipei Steaua la Petrosani, într-o semifinalã de Cupa României cu Jiul! Steaua venea în Valea Jiului trimisã de Ilie Ceausescu în ultimul moment, meciul trebuind de fapt sã se dispute altundeva. Era campioanã a tãrii cu 9 puncte avans înainte cu o etapã de final, Jiul la fel, promovatã în „A”, tot cu o etapã înainte de final. Ce mai, o fiesta totalã, în fata a peste 30.000 de spectatori!
Aplauze pentru Topescu
O ploaie torentialã a „murat” gazonul înainte de meci. Cu toate astea, stadionul s-a umplut încet-încet, iar înainte cu câteva minute de start, alãturi de crainicul stadionului (n.n. Genu Tutu) si-a fãcut aparitia Cristian Topescu, cel mai titrat comentator sportiv al României, suspendat la ora aceea de trei ani de cãtre clanul Ceausescu, dar în activitate la Steaua.
La auzul prezentãrii sale de cãtre crainicul-gazdã, zecile de mii de spectatori l-au aplaudat minute în sir, strigându-i numele.
Semifinale Cupa României
Jiul – Steaua 1-2
21 iunie 1986
Jiul (antr. Gigi Multescu): Toma – V. Popa, Merlã (Florescu), Neagu, B. Popescu – Stana, Gãman, Multescu (Pachiteanu), Dosan – Vancea, Lasconi.
Steaua (antr. Emeric Jenei): Stângaciu – Iovan, Bumbescu, Belodedici, Bãrbulescu – Stoica, Majearu (L. Bãlan), Balint – Lãcãtus, Radu II, Boloni.
Si a început meciul!
De la Capitalã, linia directoare era clarã: Steaua trebuie sã batã la Petrosani, doar de-aia a acceptat meciul pe stadionul Jiul, basca a adus si Cupa Campionilor, dusã la centrul terenului de Tudorel Stoica si Iovan, acesta din urmã cãpitanul de la Sevilla. Au venit la meci si fosti jucãtori ai Jiului (Adr. Dodu, Foca, V. Ionescu, Anisia, Farkas II, Talpai) si ai Stelei (C. Haidu, Hãlmãgeanu, Negrea) si, pe atunci, brasoveanul Cornel Tãlnar.
Se stia din culise cã Jiul trebuie „sã se predea”, dar antrenorul-jucãtor Gigi Multescu îi spusese conducãtorului jiulist Otto Abraham cã nu poate cere jucãtorilor sãu sã facã acest lucru, mai ales în fata miilor de mineri veniti la meci.
Ba chiar „organele” locale au intrat în panicã dupã ce Jiul a deschis scorul în minutul 8, în fata unei echipe Steaua care nu se putea conecta nicicum la un meci, unde stia cã a venit ca la operetã. E drept, în min. 43 Boloni a trimis în barã, dar la pauzã Jiul conducea cu 1-0! Presiunile au continuat la vestiar, în timpul pauzei, dar jiulistii au fost de neînduplecat. Necedând sefilor, Gigi Multescu este înlocuit la reluare, ca si excelentul fundas central Merlã, fapt ce va desincroniza vizibil mecanismul de joc al Jiului. Dar Toma apãrã senzational, Lasconi si Vancea au mari ocazii, Otto Abraham se roagã la fiecare act de jiulisti sã depunã armele, Stelei nu-i iese nimic. Îl „ajutã” Fl. Neagu în min. 79 când îi ia piciorul lui Radu II în care, penalty transformat tot de el pentru 1-1. Apoi, jiulistii, fac coridoare ostentative pentru stelisti, care într-o huiduialã generalã, mai înscriu o datã în min. 81 prin Bãrbulescu. Sã nu omitem cã la penalty, portarul Andrei Toma a întors spatele la momentul executiei lui Radu II…
„Replicã dârzã campionilor europeni”…
…titra a doua zi cotidianul „Steagul Rosu” din 22 iunie 1986, cu câteva fotografii în editia de marti, 24 iunie (vezi facsimile). Era perioada în care se scria înghesuit,
într-un colt de paginã si nu pe prima, asa cum ar fi fost firesc. Acolo dominau textele cu litere de-o schioapã despre „Vizita oficialã de prietenie…” fãcutã în România de „tovarãsul” (!?) Aristides Maria Pereira, presedintele Republicii Capului Verde.
Dar fotbalul acaparase si el o paginã, cu greu. Undeva, într-un colt, se scria si despre juniorii lui Romulus Leca, talentatii fotbalisti despre care vom auzi câtiva ani mai târziu: Ghitan, Cãmãrãsan, Costel Botezatu, Codescu, Ov. Dodu, D. Timofte, M. Tudorache, Krautil, Popoviciu sau Mugurel Radu. Ei, juniorii care vãzuserã pe viu campioana Europei, visau de-acum frumos!
Steaua…
…a venit la Petrosani pentru semifinalele Cupei României la 41 de zile de la momentul câstigãrii Cupei Campionilor Europeni (7 mai 1986), pe data de 21 iunie.
La ora aceea, Jiul ocupa dupã 32 etape în Divizia „B”, Seria a 3-a, locul 1, cu douã puncte peste F.C. Maramures Baia Mare, iar Steaua era cu douã etape înainte de finalul Diviziei „A”, virtual campioanã, cu 11 puncte peste locul 2, Sportul Studentesc Bucuresti. Înaintea meciului de la Petrosani, Jiul pierduse 1-2 la Gloria Bistrita, amânând verdictul promovãrii, iar Steaua venea dupã o victorie cu 2-1 împotriva lui S.C. Bacãu, meci în care Duckadam, eroul de la Sevilla, s-a accidentat, fiind înlocuit în min. 74 cu Stângaciu, motiv pentru care nici nu a mai efectuat deplasarea la Petrosani.
Petrosani – Valea Jiului, acum 30 de ani…
Presa comunistã din 1986, 7 mai, ziua în care Steaua Bucuresti se pregãtea de marea finalã de la Sevilla. Titluri absolut sinistre în cotidianul local „Steagul Rosu”: „Ctitorii mãrete ale epocii Nicolae Ceausescu” (cu trei fotografii greu inteligibile), „Ceausescu si minerii”, „Sub faldurile biruitoare ale partidului”…
A doua zi, 8 mai 1986, pe prima paginã, acelasi personaj, Nicolae Ceausescu, identificat cu cei 65 de ani (1921-1986) de la înfiintarea Partidului Comunist Român.
Despre marea performantã a Stelei, nimic! Abia pe 9 mai, un articol aruncat într-un colt de pagina a 2-a (vezi facsimil) preluat de la Agerpres… La fel si în ziarele apãrute dupã prezenta Stelei la Petrosani cu trofeul continental: „Plenara Comitetului Central al Partidului Comunist Român”, „Santierele de varã ale tineretului” si rânduri cu nemiluita despre vizita presedintelui Pereira al Republicii Capul Verde în România.
Genu TUTU
