Pânã în 2014, orice reparatie fãcutã în casã de un vecin al unei persoane fizice, se lãsa cu amenzi usturãtoare din partea ITM. Prevederea a fost scoasã invocându-se inviolabilitatea domiciliului, dar a rãmas în cazul persoanelor fizice autorizate si al firmelor. Dacã inspectorii ITM gãsesc o personã care reparã o poartã vreo jumãtate de orã, desi firma este una de panificatie, este consideratã muncã la negru si amenda aplicatã este una astronomicã – de la 100 milioane, la 200 milioane lei vechi. În Valea Jiului s-a si întâmplat…
În zbaterea pentru combaterea muncii la negru, au apãrut si situatii aberante precum cea în care un vecin al bunicii Lucretia îi repara soba sau un gard, bunica era amendatã usturãtor de inspectorii teritoriali ai muncii – ITM, încât nu doar bunica ar fi plãtit toatã viata, atâta câtã i-a mai rãmas, ci si urmasii acesteia. Respectiva lege, cu referire la zilieri, a functionat o perioadã determinatã, 2013-2014, dupã care a fost modificatã sesizându-se ridicolul în cazul persoanelor fizice, dar si încãlcarea Constitutiei în sensul cã inspectorii muncii nu puteau viola domiciliul persoanei controlate.
Doar cã în cazul societãtilor comerciale este belea! De exemplu, unui mini-atelier de croitorie, cu 5-10 persoane, i se stricã o clantã a unei usi si un prieten sau amic al celor din respectivul colectiv se oferã s-o repare si în acel moment apare un control al ITM, atelierul poate sã-si închidã definitiv respectiva usã si sã lichideze afacerea. Amenda ajunge si la 200 milioane lei vechi, situatia considerându-se muncã la negru, chiar dacã amicului îi ia o jumãtate de orã sã mestereascã respectiva clantã. O asemenea situatie s-a consumat la Lupeni, la o firmã de alimentatie publicã, unde salariatii sunt ospãtari, bucãtari si barmani.
O portiune a gardului ornamental care împrejmuieste clãdirea s-a degradat, iar tãrusii metalici reprezentau un pericol pentru copiii din blocurile învecinate. Un clinet vechi al localului s-a oferit sã sudeze douã plase de sârmã si astfel pericolul sã fie îndepãrtat. În timp ce omul suda respectiva plasã, a picat controlul ITM – un inspector de la judet. Rezultatul – muncã la negru, 200 milioane amendã si întrebarea: ce faceti acum, închideti afacerea? Desi i s-a explicat inspectorului cã nu poate fi vorba de muncã la negru pentru cã societatea nu este firmã de constructii pentru a angaja sudori, cã e vorba de o simplã remediere la un gard, degeaba! Legea e oarbã conform literii ei, fãrã pic de spirit în acest caz.
Conform secretarului de stat în cadrul Ministerului Muncii, Gabriel Lungu, existã legea zilierilor, respectiv Legea nr. 52/2011 privind exercitarea unor activitãti cu caracter ocazional desfãsurate de zilieri. Zilierii trebuie trecuti într-un registru special si comunicat ITM-ului.
Doar cã la Art. 4. (1) se spune cã ”Durata activitãtii ocazionale care poate fi exercitatã în temeiul prevederilor prezentei legi este de minimum o zi, corespunzãtor cu 8 ore de muncã”. Atunci de ce se sanctioneazã cu amenzi usturãtoare pentru asa-zisi zilieri care îti reparã gardul o orã?
Ni s-a explicat si acest lucru. Existã angajatori la care zilierul lucreazã câte 8 si chiar 10 ore, dar apare cã a lucrat doar douã ore, ceea ce este muncã la negru. Angajatorii de bunã credintã pot evita amenzile pe aceastã laturã comunicând ITM-ului orarul de lucru al zilierului, de exemplu între orele 9,00 – 11,00. Dacã inspectorul ITM vrea sã verifice acest orar si apare la 11,15 si a gãsit zilierul muncind, vine si amenda! O poate face pentru cã legea îi permite. Ca urmare, persoanele juridice, cele fizice autorizate pot fi ”omorâte” de inspectorii ITM pentru un fleac, sub pretextul muncii la negru. Pentru a nu se ajunge în asemenea situatii, e bine sã se comunice orice activitate, chiar cu riscul de a le scoate peri albi inspectorilor muncii!
Ileana Firtulescu
