Doua destine: Intre iubirea de parinte si soarta, intre moarte si lupta parintelui

Fereasca Dumnezeu de durerea parintilor care supravietuiesc copiilor… Mai exista o durere provocata de faptul ca ti se smulge copilul de langa tine, din marea grija oarba a statului, doar pentru ca soarta nu a rasfatat deloc doi parinti, care in ciuda greutatilor sunt plini de iubire pentru puiul de om, iar ratiunea lor de a fi este pruncul.

Andrei Campean este bolnav si isi intretine familia din pensia de handicap de 230 lei. La cest venit se mai adauga aleocatia micutei Andreea, de un an si 10 luni… Andrei este unul dintre multii oameni care toata viata va trebui sa-si tina boala sub control cu ajutorul tratamentului, altfel la constrangere si limbaj violent reactioneaza cu violenta, inconstient. Meli, sotia sa il intelege si vorba ii este blanda, miscarile calme. Amandoi isi inconjoara copila cu grija.

”Doamna, daca imi iau copilul nu stiu ce fac. Am facut gesturi nelalocul lor si apoi am aflat de la altii. Politia imi cunoaste cazul, cei de la Protectia Copilului au crezut ca Andreea e in pericol cu mine. Andreea e lumina ochilor mei si daca vreodata se va dovedi ca ma ating de copil, nu comentez la intentiile lor. Dar pana atunci, nu.  Copilul meu este ratiunea de a fi, trebuie, trebuie, trebuie sa am grija de ea. Recunosc ca ma mai cert cu sotia mai ales din lipsa banilor, am facut scandal… Imi voi lua tratamentul cu strictete. Daca lumea ar fi mai buna, daca nu si-ar bate joc de noi, daca nu ne-ar jigni si nu ar fi violenti, boala mea nu s-ar manifesta. Cand mi se vorbeste omeneste, asa ca dv., vedeti ca nu am nici o

problema. Crizele se declaseaza la violenta de atitudine si limbaj. Doar tratamentul ma face sa nu reactionez asa” – povesteste Andrei Campean tinand-o pe Andreea in brate care se tinea strans de gatul tatalui.

Familia locuieste intr-o garsoniera cedata de fratele lui Andrei, pe strada Dacia din Colonia Petrosaniului. Cei doi parinti zugraveau si faceau reparatii pentru ca fiica lor sa aiba conditii decente de trai, spune Meli Campeanu.

Si acest caz, ca multe altele, a fost preluat de Mariana Popa, o mama ce si-a pierdut fiul care avea doar 7 ani cand boala i l-a smuls de langa ea si sotul ei si s-a dedicat ulterior binefacerii. Actioneaza uneori cu atata energie ce seamana a furie, incat creeaza impresia ca vrea sa invinga durerile oamenirii si lupta cu indarjire impotriva a ceea ce crede ea ca e nedrept pe lume, aducand un strop de alinare, uitand de sine. S-a implicat in voluntariat la Crucea Rosie si mai nou SARS, la asociatii si organizatii care lupta impotriva cancerului, a SIDA, a discriminarii, a marginalizatilor si oropsitilor, a integrarii categoriilor defavorizate etc. Descopera cazuri si necazuri si alina suferinte. Doar pentru sine nu vrea sa lupte, desi a suferit nedreptati pe principiul ”nici o fapta buna nu ramane nepedepsita”.

Mariana Popa este si ea din Petrosani si este chiar vicepresedinta PSD Petrosani. Nu a acceptat sa candideze pe vreo lista, nu urmareste functii, dar munceste pentru fiecare dintre colegii sai si mai ales le deschide ochii asupra valorii esentiale – OMUL. A facut rapid o cheta printre printre prieteni si colegi si s-a infiintat la usa familiei Campeanu.

”A venit tare necajit ca i se va lua copilul, dar si ca saracia il copleseste. Dl. Campean are probleme de sanatate, sotia sa este blandetea intruchipata si fetita este liantul dintre ei, este cauza pentru care, am vazut, ca muncesc si se zbat sa supravietuiasca, sa creeze un cuib pentru copilul lor. Este un caz ciudat, un amestec intre iubire, dorinta de familie si o boala care poate strica totul daca nu este tinuta cu strictete in frau. Apoi este saracia care distruge chiar sufletele. Am aflat ca, de cand le-a murit medicul de familie, fetita nu este inscrisa la un alt medic si nu este normal acest lucru, pentru ca legal are acest drept. Voi incerca sa rezolv aceasta problema prin bunavointa unor medici. Sigur o voi rezolva pentru ca sunt multi oameni carora le pasa… Apoi ii voi vizita mereu pana cand tatal va constientiza ca daca respecta tratamentul, nimeni nu-i va lua copilul pentru ca problemele sale se vor diminua. Cand va constata acest lucru, sigur le va fi mai bine” – a declarat Mariana Popa, numita si ”femeia Duracel” ce nu oboseste niciodata, care, asezata pe jos, o inconjura cu multa atentie pe fetita de nici doi ani a sotilor Campean.

Oameni, fapte, destine nestiute par a tine aprinsa speranta intr-o lume mai buna. Sau aceasta lume chiar  exista, dar in preocuparile noastre egoiste nu o vedem.

Ileana Firtulescu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.