In peisajul dezolant al fostelor depozite din zona Dalja – Colonia Petrosani, copii intre 8 si 10 ani loveau cu baroasele grinzile de beton cazute pentru a ajunge la pretiosul fier. Munceau din greu pentru a-si cumpara bomboane sau ”ceva dulce”. Acasa nu mai erau bani si pentru asta…
Pedagogii spun ca este bine sa-ti inveti copilul de mic cu responsabilitati care sa-i intareasca increderea de sine. Dar cand vezi un copil de-o schioapa, in clasa a 3-a, spargand betonul cu barosul pentru a ajunge la fierul care urmeaza a fi valorificat, esti socat de disproportia copil-unealta.
Depozitele fostei ICRA, din zona fostei mine Daja, din Colonia Petrosani, reprezinta un tablou dezolant cu structuri de rezistenta si daramaturi, gunoaie, moloz, caini si oameni.
Un barbat cu fiul sau, de 12 ani, munceau pentru a scoate din beton fierul care sa le asigure hrana pe ziua respectiva. Tricoul omului era ud de sudorea efortului. Si-a sters fruntea cu bratul, nemultumit ca l-am surprins in acea situatie umilitoare.
”Am familie, trei copii si o sotie cu probleme de sanatate, iar pensia mea nu ajunge pentru facturi, haine pentru scoala, mancare si mai ales medicamente… Este al dracu de putin cat castig comparativ cu cheltuielile si ma mai descurc cu munca la momarlani, iar cand nu am de lucru pe la casele oamenilor, vin aici, ca nu pot sa stau cand sunt atatea lipsuri. Nu e o rusine sa muncesti. Sa furi este rusinos” – ne-a declarat Petre, de 47 de ani, din Colonia Petrosaniului.
Pe partea cealalta a platoului, doi copii, carora nu le dadeai mai mult de 6-7 ani, datorita staturii marunte, izbeau cu barosul intr-o grinda de beton cazuta la pamant. Disproportia dintre micii copii si acele ciocane uriase iti crea impresia ca lucrurile nu sunt reale…
Valentin si Alexandru se sfatuiau de unde sa atace grinda pentru a dezgoli fierul, apoi loveau succesiv cu toata forta lor, ducand mult deasupra capului unelta grea pentru ca lovitura sa aiba efect.
Erau imbracati ingrijit, iar privirea senina arata ca nu
realizau dramatismul situatiei. Erau multumiti ca ”sunt barbati” de data asta. ”Eu sunt in clasa a III-a la Scoala Avram Stanca din Petrosani si stau aici in Colonie. Am frati acasa. Facem si noi rost de niste bani pentru ce ne mai trebuie” – ne spune Valentin.
”Eu sunt mai mare (dar mai mic la statura – n.n.), sunt in clasa a IV-a la scoala de jos din Petrosani, dar stau aici in Colonie. Am si eu doi frati. Nu, nu ma dor mainile, doar cateodata spatele” – spune razand Alexandru.
Parintii celor doi nu stiau ca venisera sa faca rost de bani pentru niste dulciuri. Acasa nu mai erau bani si pentru asta… In acea zi, au avut noroc si nu s-au mai folosit de baros.
Au primit bomboane multe de la politicienii aflati in
campanie electorala si care isi propusesera sa inventarieze problemele Coloniei Petrosani pentru a sti ce au de facut daca vor castiga alegerile. Daca da, ii vom monitoriza indeaproape repetandu-le mereu, pana la obsesie: ”Sa nu uiti, Darie!”.
Ileana Firtulescu
