Procurorii pot incepe urmarirea penala sub aspectul comiterii infractiunii de omor impotriva fostului presedinte Ion Iliescu, aratat ani de zile cu degetul pentru mineriada din 13 – 15 iunie 1990. Magistratii de la Inalta Curte de Casatie si Justitie au confirmat, luni, decizia procurorilor Parchetului ICCJ de redeschidere a urmaririi penale in acest dosar.
Ancheta vizeaza circumstantele in care au fost ranite mai multe persoane, in timpul evenimentelor care au avut loc la Bucuresti. Parctic, prin decizia pronuntata de judecatorii ICCJ, procurorii pot incepe urmarirea penala in acest caz extrem de controversat in care inca nu s-a facut lumina. “Admite cererea Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie. In baza art.335 Cod procedura penala constata legalitatea si temeinicia ordonantei nr.3/C3/2015 din 5 februarie 2015 emisa de Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie prin care s-a dispus infirmarea partiala a rezolutiei nr.175/P/2008 din 17 iunie 2009 a Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie — Sectia de urmarire penala si criminalistica cu privire la solutiile de netrimitere in judecata dispuse privind infractiunile contra pacii si omenirii si infractiunile de omor prevazute de Codul penal din 1968 si redeschiderea urmaririi penale in aceasta cauza, precum si infirmarea rezolutiilor nr.7335/3341/II/2/2009 din 25 august 2009 si nr.7301/3419/II/2/2009 din 3 septembrie 2009 ale procurorului sef al sectiei de urmarire penala si criminalista din cadrul Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie”, se arata in decizia instantei. Prin decizia luata de Curtea suprema, procurorii pot dispune reinceperea urmaririi penale fata de Ion Iliescu, dar si fata de fostul director al SRI Virgil Magureanu, Mihai Chitac (fost ministru de Interne, decedat), Victor Atanase Stanculescu (fost ministru al Apararii), generalul (r) Vasile Dobrinoiu (fost sef al Scolii de ofiteri de la Baneasa), Corneliu Diamandescu (fost sef al Politiei Romane), generalul (r) Petre Petre (fost comandant al unitatii de jandarmi 0575 Magurele) si Emil Dumitrescu (fost director al Directiei Cultura din Ministerul de Interne). „In cauza ce formeaza obiectul dosarului penal nr. 47/ P/ 2014, privind circumstantele in care, in cadrul evenimentelor produse in municipiul Bucuresti, in perioada 13-15 iunie 1990, s-a produs decesul sau ranirea prin impuscare a mai multor persoane, prin referatul din data de 22.01.2015, procurorii din cadrul Sectiei parchetelor militare au propus infirmarea partiala a rezolutiei nr.175/P/2008 din 17.06.2009 a PICCJ — Sectia de urmarire penala si criminalistica, si redeschiderea urmaririi penale in aceasta cauza, precum si infirmarea rezolutiilor nr. 7335/ 3341/ II/ 2/ 2009 din 25.08.2009 si 7301/ 3419/ II/ 2/ 2009 din 03.09.2009 ale procurorului sef al Sectiei de urmarire penala si criminalistica”, se arata intr-un comunicat al PICCJ.
Violentele care ne-au aruncat inapoi in timp
13-15 iunie 1990 sunt zilele negre din calendarul tinerei democratii romanesti, in conditiile in care Mineriada a produs toata gama ororilor, de la simple abuzuri verbale pana la privari arbitrare de libertate, vatamare corporala, acte de tortura fizica sau chiar decese. Este de fapt considerata cea mai sangeroasa dintre toate mineriadele. In 13 – 15 iunie, fortele de ordine – sustinute de muncitori de la diverse intreprinderi, dar si mineri –  au intervenit in forta impotriva protestatarilor din Piata Universitatii si a populatiei civile. In dimineata zilei de 13 iunie 1990, dupa orele dimineata, fortele de ordine au distrus corturile celor aflati in Piata si au facut primele arestari. Cordoanele de trupe antitero au fost rupte de manifestanti. „Oamenii muncii” sau „oamenii de bine” au venit imediat sa dea o mana de ajutor celor incercau sa-i disperseze pe cei ce puneau in „pericol democratia”. In jurul orei 9, mai multe grupuri de muncitori de la IMGB au sosit in Piata Universitatii scandand lozincile: “IMGB face ordine!” si “Moarte intelectualilor!”, “Noi muncim, nu gandim!”. Pe strada paralela cu Institutul de Arhitectura doua cordoane de trupe USLA au incercat sa protejeze un obiectiv format prin incercuirea Pietei cu autobuzele din dotarea Politiei. Atmosfera s-a incins pana in momentul cand a izbucnit un conflict direct intre protestatari si fortele trimise sa „curete Piata Universitatii”. Pe tot parcursul zilei au avut loc confruntari violente intre manifestanti si fortele de politie; au fost incendiate autobuzele politiei, sediile Politiei Capitalei, Ministerului de Interne si SRI. Atunci este momentul in care intervine presedintele Ion Iliescu, care a lansat un comunicat in care se afirma: „Chemam toate fortele constiente si responsabile sa se adune in jurul cladirii guvernului si televiziunii pentru a curma incercarile de forta ale acestor grupuri extremiste, pentru a apara democratia atat de greu cucerita”.

Iliescu a multumit public minerilor

In seara zilei de 13 iunie, trei garnituri de tren pline cu mineri au plecat din Petrosani spre Bucuresti. Ajunsi in Gara de Nord la ora 4 dimineata, minerii au fost preluati – conform datelor vremii – direct de angajati ai SRI si ai altor servicii secrete si au fost orientati spre punctele nevralgice ale Capitalei. Un grup foarte mare a ocupat Piata Universitatii, unde au pretins ca refac rondurile de flori distruse de corturile manifestantilor, pe platoul din fata Teatrului National. Imediat au patruns in incinta Facultatii de Geologie, au ocupat balconul, simbolul libertatii de opinie si au devastat o colectie unica in Europa de flori de mina si zacaminte geologice ca si sediul Ligii Studentilor. O soarta asemanatoare au avut si Facultatea de Litere si cea de Matematica, dar si Institutul de Arhitectura Ion Mincu si s-au razbunat crunt pe toti pe care ii considerau „intelectuali” si vinovati de fenomenul Piata Universitatii. Minerii au mai devastat sediile PNTCD si ale PNL, unde au pretins ca au descoperit valuta falsa si arme si de unde au furat tot ce se putea fura, inclusiv o statie radio si aparate de birotica. Liderul studentilor, Marian Munteanu, a fost batut si aruncat apoi in fantana de la Universitate, dar a scapat ca prin miracol de la un linsaj aproape sigur. Un alt grup a ocupat Televiziunea Romana, iar pe strazile Capitalei s-a instaurat haosul. Toti „intelectualii, persoanele cu barba, cei imbracati cu haine fistichii”, dupa cum relata presa vremii, au fost batuti, arestati, urcati in dubele Politiei si interogati la o unitate militara din Magurele. O zi mai tarziu, in data de 15 iunie, la orele pranzului minerii au fost urcati in autobuze si transportati la complexul expozitional Romexpo, unde Ion Iliescu le-a multumit pentru „actiunea lor vitejeasca prin care au salvat democratia din Romania”. Imediat dupa aceasta au fost condusi la trenurile care ii asteptau in Gara de Nord, si transportati inapoi in Valea Jiului.
Numarul victimelor este controversat. Oficial, conform evidentei de la comisiile parlamentare de ancheta, numarul ranitilor este de 746, iar numarul mortilor este de sase: patru morti prin impuscare, un decedat in urma unui infarct si o persoana injunghiata. Viorel Ene, presedinte al „Asociatiei Victimelor Mineriadelor”, sustinea, insa, ca exista documente, marturii ale medicilor, ale oamenilor de la cimitirele Domnesti si Straulesti, iar cifra reala a mortilor este de peste 100.
Carmen Cosman – Preda