Scriam zilele trecute despre kitsch-urile care “impodobesc” orasele Vaii Jiului, in lipsa unor forme de arta reale. Vorbeam in articolul precedent mai ales despre obiectele aparute dupa anii ’90, cand nu mai puteam vorbi nici despre perioada socialista, cu ale ei simboluri muncitoresti, tratate ca atare de arta. Acele „opere” pentru care edilii nu au solicitat parerea0 avizata a vreunui specialist inainte sa arunce bani publici in dreapta si stanga pentru „crearea” lor.

Deloc intamplator, in acel material de presa am omis o parte a „operelor” care „infrumuseteaza” campusul universitar. Nu am facut un conglomerat in primul rand  pentru ca pentru aceasta ultima categorie nu s-au cheltuit bani publici, chiar daca, pentru multi privitori, raman tot la capitolul „gust indoielnic” si un simt ciudat al artei. Probabil multi imi vor sari in cap si vor spune ca nu inteleg modernismul sau contemporanul in arta.

Asumandu-mi si acest risc voi vorbi despre cateva dintre ele in doar cateva cuvinte, pentru ca nu toate se inscriu in aceasta categorie, iar concluzia apartine pana la urma

privitorilor sau cititorilor.

De la caz la caz..

Asadar, (re)incep prin a va marturisi ca niciodata nu am privit cu atentie creatiile

studentilor care au participat la editiile de pana acum ale taberei de creatie studenteasca ale Universitatii de Vara de la Petrosani, opere expuse langa corpul nou al UPET. Dar sunt destui cei care atrag atentia asupra manifestarii artistice oarecum kitsch-oase si cu intelesuri hai sa le spunem multiple, dar care probabil sunt pe placul celor care au decis amplasarea lor acolo. Studentii au pareri impartite. Asta daca stau sa le observe. „M-am intrebat de multe ori cine anume le-a sculptat si care este sensul lor? Mie, personal, nu imi plac, mi se par aproape pornografice. Ciobanasul ala poate paste oile in viziunea celui care a creat sculptura, dar din punctul meu de vedere parca sodomizeaza un berbec”, spune o studenta din anii terminali. O alta priveste aiuritor bazinul unei femei sculptat in piatra, din care se distinge clar sexul feminin: „Nu-i vad rostul. Oare a avut si un model cand a realizat sculptura? Oricum nu imi place, iar obiectul de langa oare ce reprezinta?”.  Raspunsul nu este la noi, ci, poate, la autorul ei sau la cei care au organizat tabara de creatie si mai apoi au decis sa expuna aceste „compozitii”. Pe cei mai multi studenti, insa, i-am luat pe nepregatite si au marturisit ca trec aproape zilnic pe acolo, dar nu au fost curiosi sa vada ce reprezinta „pietrele”, mai ales ca vara sunt ascunse in boscheti.

Noi ne-am facut o parere despre pietrele sculptate cu mare migala si le-am incadrat in categoria kitsch-uri – o parere pe care ne-o asumam si ne-o mentinem. Mai departe este doar treaba mai marilor UPET care vor decide, sau nu, sa le mentina la loc de cinste, printre boscheti!

Carmen Cosman