Un barbat din Petrosani, fost sef de lucrari la Catedra de Mine din cadrul Universitatii Petrosani, se lupta in instanta cu Directia Generala a Finantelor Publice Hunedoara ca sa demonstreze ca nu are nicio legatura cu jaful de la fosta fabrica de curat din Uricani, de care este strans legat si numele fostului prefect de Hunedoara, Costel Alic. Dumitru Popescu a castigat pe fond, la Tribunalul Hunedoara, dar se asteapta ca Fiscul sa formuleze recurs la sentinta.
In cariera de la Siglau – Uricani se gaseste cel mai pur cuart din Europa, care inainte de 1989 avea o larga piata de desfacere. Asa ca nu e de mirare ca in Uricani s-a dezvoltat o fabrica de prelucrare a cuartului, de care s-a ales praful in ultimii ani, dupa ce a fost instrainata de statul roman, impreuna cu acordul de concesiune pentru zacamantul din ªiglau.
Cuartul continua sa lase urme adanci, iar scandalul legat de cariera pe care acum o ravnesc unii investitori din Hong – Kong este departe de a se fi incheiat. Dumitru Popescu a fost sef de lucrari la catedra de Mine din Universitatea petrosani, iar la fabrica de cuart din Uricani a ajuns intr-o perioada cand inca era nevoie de specialisti. In martie 1997 a fost numit si in consiliul de administratie al societatii, dar cu responsabilitati limitate si a ramas in acea formula pana in 1999, cand in afacere a aparut SC Construct Grup SRL Deva.
„In martie 1999 a fost convocata AGA, s-a prezentat darea de seama a actionariatului, care era format din persoane fizice in proportie de 46,77% din actiuni, in timp ce FPS detinea 53,42% din actiuni, precum si raportul comisiei de cenzori. La acea sedinta au venit 4 sau 5 persoane de la Deva, reprezentantii societatii care a cumparat actiunile de la FPS”, povesteste profesorul Popescu. Mandatul sau, limitat ca responsabilitati, a expirat in 31.03.2003, dar acesta nu a scapat asa usor cum ar fi fost normal.
In data de 1 septembrie 2010, omul s-a trezit acasa cu o adresa de la Administratia Finantelor Publice Lupeni, care ii solicita sa se prezinte cu o serie de acte, pentru ca fabrica de cuart figura deja cu o datorie de 298.904 lei la bugetul de stat, iar acesta, in calitate de administrator, ar fi trebuit sa raspunda in solidar.
„Am dat o declaratie ca m-am retras din societate si ca nu mai am nicio legatura cu aceasta afacere”, spune Dumitru Popescu, dar nu a fost suficient. A primit o decizie, din partea DGFP Hunedoara, pentru plata in solidar, impreuna cu un fost actionar si noua societate pe care se transferase afacerea, Rom Cuart, privind plata datoriilor. A contestat si aceasta decizie, suma s-a diminuat oarecum, dar nu a disparut de tot, asa ca acesta s-a adresat instantei de judecata, cu atat mai mult cu cat, conform legii, pentru a fi numit administrator ar fi fost nevoie de acceptul sau. Tribunalul Hunedoara i-a admis actiunea indreptata impotriva Fiscului, insa sentinta poate fi atacata cu recurs.
Boom-uri financiare pe ruinele cuartului
Afacerea “cu cantec” a cuartului din cariera Siglau-Uricani a inceput in anul 1999, cand SC “Construct Grup International” SRL, reprezentata de fostul prefect de Hunedoara, Costel Alic, a achizitionat fabrica de procesare a acestei resurse minerale pentru suma de 250.000 de lei. Doi ani mai tarziu, in 20 mai, aceeasi firma a primit de la Agentia Nationala pentru Resurse Minerale si avizul de exploatare pentru cuartul din cariera de pe Siglau. Investitorul a promis o relansare a activitatii acesteia, mai ales ca in zona respectiva se gaseste cel mai pur zacamant de cuart din Europa si al treilea, din punctul de vedere al calitatii, din lume. In baza studiilor si rapoartelor intocmite, firma sustinea ca zacamantul de cuart existent in cariera ajunge pentru inca 43 de ani, fiind estimat la 40-45 milioane de dolari.
Calculele pe hartie erau profitabile, asa ca SC “Construct Grup International” a obtinut nu numai licenta de exploatare pe 20 de ani, ci si un credit de la Banca Romana de Scont, controlata de Sorin Ovidiu Vantu, pentru ca nu mai existau bani in vederea redeschiderii carierei si a fabricii de procesare a cuartului.
Printr-un “montaj financiar viabil”, cum il numea chiar Costel Alic la vremea respectiva, cu “garantia” constituita de drepturile obtinute din exploatarea carierei, a fost obtinuta o suma de cinci milioane de dolari, la care se adauga un depozit bancar de trei milioane de dolari.
Iar in toamna anului 2001 cariera a fost redeschisa oficial cu o prima si ultima dinamitare a zacamantului.
Linia tehnologica ultraperformanta pentru fabrica din Uricani nu a mai venit, in schimb a disparut cu totul vechea fabrica, ce a fost demolata de investitorii in cuart, iar in locul ei nu a mai fost pus nimic. In afacerea cu cuart a fost atrasa si Societatea de Asigurare – Reasigurare Astra, care, conform datelor vremii, a transferat, in perioada decembrie 2000 – februarie 2001, suma de opt milioane USD – 35% catre Banca de Investitii si Dezvoltare (BID) si Banca Romana de Scont (BRS), implicate initial in afacerea „cuartul”. Societatea Astra a garantat cu depozitele de la BID si BRS creditul luat de firma fostului prefect pentru retehnologizarea Fabricii de Cuart.
La ora actuala, fosta cariera a ajuns, impreuna cu toata afacerea, in proprietatea societatii de asigurari Astra, cea care a garantat creditul pagubos. Pe la Siglau bate vantul peste o afacere peste care s-a asternut praful, iar cariera abandonata complet si isi asteapta cumparatorul, adica pe cineva care sa salveze pretiosul zacamant de la abandonarea totala.
Carmen Cosman
