În ultimul timp românii s-au obisnuit sã celebreze tot felul de sãrbãtori care nu au nici în clin, nici în mânecã si nici prin tiv, cu istoria si traditia lor popularã multimilenarã. Adicã marcheazã niste date si agape prea putin importante si, în plus, nãscute târziu de o „traditie” care ducea lipsã de zile marcante pentru a se identifica cu un tãrâm proaspãt cucerit sau cu cineva anume. Si uite asa, cei mai vechi europeni au ajuns sã „tinã” niste „chestii” inventate în special de cãtre cei mai noi nord -americani. … mai departe
